Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 4 mai 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Claudiu Ramboi în Dosarul nr. 33.609/212/2009 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 33.609/212/2009, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Claudiu Ramboi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actul normativ criticat este neconstituţional, întrucât nu a existat urgenţa care să justifice adoptarea acestuia. Se arată în acest sens că, "în preambulul ordonanţei de urgenţă supuse controlului, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. […] Carenţele în motivarea unei asemenea situaţii impun concluzia că adoptarea reglementării în cauză, pe calea unei ordonanţe de urgenţă, nu îndeplineşte exigenţele impuse de textul constituţional reglementat de art. 115 alin. (4)".Judecătoria Medgidia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este întemeiată, întrucât "în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu se arată situaţia extraordinară ce impune urgenţa recurgerii la această cale de reglementare".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ atacat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei. Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern, în sensul că "amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte". Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă "a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar". Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, la care se raportează în prezenta cauză controlul de constituţionalitate, nu obligau la aceasta.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Claudiu Ramboi în Dosarul nr. 33.609/212/2009 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––-