DECIZIE nr. 341 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Sava şi Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Autorii excepţiei au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 4.785 din 9 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.344/90/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Sava şi Ana Sava într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor încheieri pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că reglementarea criticată "vizează o încetare mascată a contractului de închiriere şi îl îndreptăţeşte pe locator să facă o întrerupere a contractului unilateral, fără clauză şi fără culpa chiriaşului, chiar şi atunci când obiectul există". În opinia acestora, trebuie să existe un tratament egal între părţi, în speţa de faţă, între chiriaş (titular de contract) şi persoana juridică (în calitate de locator), astfel că prin textul de lege criticat se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, atribuind un regim preferenţial pentru administratori, deşi scopul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 este acela de a proteja chiriaşii.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii reglementării criticate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 113/2001.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale, acest act normativ fiind adoptat în vederea instituirii unei protecţii a chiriaşilor, ţinând cont însă şi de interesele legitime ale proprietarilor, care trebuie ocrotite în egală măsură.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care au următorul conţinut: „Persoana juridică, care a deţinut sau a administrat locuinţa, va comunică chiriaşului titular al contractului de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la data procesului-verbal de restituire a locuinţei, faptul că începând cu această dată poate să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul care a redobândit locuinţa. În acelaşi timp este obligată să pună la dispoziţia proprietarului, fără plată, copii de pe contractul de închiriere şi de pe anexele la acesta.”Autorii excepţiei susţin că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 47 alin. (1) referitoare la nivelul de trai, precum şi art. 6 şi art. 25 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat contravine şi prevederilor de procedură civilă, Codului civil şi Legii locuinţei nr. 114/1996.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat contravine art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reţine că atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţa constituţională s-a statuat în mod constant că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situaţii care nu sunt diferite. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Aşa fiind, reglementarea criticată urmăreşte să îmbine interesul general cu cel particular, asigurând astfel atât protecţia chiriaşilor, cât şi garantarea dreptului de proprietate privată.Totodată, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, liberul acces al părţilor la justiţie nu este îngrădit prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin soluţionarea litigiilor dintre chiriaşi şi proprietari de către instanţa de judecată.De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a decis că măsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, îşi au temeiul constituţional în art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garantează un nivel de trai decent, legiuitorul fiind obligat ca, atunci când stabileşte limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, să ţină seama de interesele proprietarilor, dar şi de cele ale chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru între dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la restituirea locuinţelor şi dreptul chiriaşilor din aceste locuinţe la protecţie socială din partea statului.În sfârşit, Curtea constată nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la prevederile Codului civil, Legii locuinţei nr. 114/1996 şi dispoziţiilor de procedură civilă, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Sava şi Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,Acsinte GASPARMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește