DECIZIE nr. 341 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorii Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae Sbarcea au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.677D/2007 şi nr. 1.846D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.846D/2007 la Dosarul nr. 1.677D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 13 noiembrie 2007 şi 29 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.267/333/2007 şi nr. 1.428/42/2007, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^10 alin. 2^1 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 385^10 , în integralitatea sa, din acelaşi cod.Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat şi Nicolae Sbarcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece creează unele discriminări, dar nu a arătat în concret în ce constau acestea.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură cu eventuale derogări sau excepţii, dacă acestea nu contravin unor dispoziţii sau principii constituţionale. De altfel, prevederile legale criticate se aplică tuturor părţilor din procesul penal, fără nicio discriminare. Este firesc ca, pentru asigurarea unei bune desfăşurări a justiţiei, motivele de recurs să fie depuse într-un termen rezonabil, pentru ca şi celelalte părţi să le cunoască şi să aibă timp pentru pregătirea apărării lor.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea în textul de lege a unei obligaţii valabile pentru toate persoanele care declară recurs într-o cauză penală, de a-şi motiva în scris cererea într-un anumit termen, nu contravine principiului egalităţii în faţa legii. De asemenea, nu se încalcă nici dreptul la apărare, întrucât în alin. 2^1 al articolului criticat se prevede că, şi în situaţia în care nu se respectă obligaţia de motivare în scris a cererii de recurs, instanţa trebuie să ia în considerare, din oficiu, cazurile de casare potrivit art. 385^9 alin. 3 din Codul de procedură penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare. Totodată nu este îngrădit nici dreptul părţilor la apărare, acestea fiind libere să-şi valorifice pretenţiile şi de a dovedi netemeinicia pretenţiilor părţii adverse.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^10 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Motivarea recursului, care au următorul conţinut:"Recursul trebuie motivat.Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3, când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 355 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 710 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cu acele ocazii s-a statuat că asigurarea bunei desfăşurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca şi celelalte părţi să le cunoască şi să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere.De asemenea, toate cerinţele legale prevăzute de text se aplică deopotrivă tuturor părţilor procesului penal, cadru în care acestea îşi pot exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare în tot cursul procesului, inclusiv atunci când formulează motivele de recurs. De altfel, dreptul părţii de a formula recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa judecătorească se realizează, sub toate aspectele, în condiţiile legii, în conformitate cu art. 129 din Constituţie. Aşa fiind, invocarea încălcării art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi dreptul la apărare în situaţiile prevăzute de textul legal este lipsită de temei.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză cu privire la art. 385^10 din Codul de procedură penală în integralitatea sa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara Camelia Popescu Sfat în Dosarul nr. 4.267/333/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi de Nicolae Sbarcea în Dosarul nr. 1.428/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește