DECIZIE nr. 341 din 18 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod unitar tuturor celor vizaţi de ipoteza normei şi nu contravin, aşadar, principiului egalităţii şi al nediscriminării, acest principiu presupunând aplicarea unui tratament juridic diferit unor situaţii deosebite, respectiv a unui regim juridic identic pentru situaţii egale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.936/com/2005, Curtea de Apel Suceava Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii a Casei Judeţene de Pensii Suceava prin care aceasta a anulat decizia prin care reclamantului i s-au acordat drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată arată că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi celor ale art. 20 din aceasta, cu raportare la dispoziţiile art. 14 şi 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării şi dreptul la reparaţie echitabilă.În acest sens se susţine că textul de lege atacat creează o discriminare, întrucât persoanele aici enumerate, respectiv cele care au activat în miliţie, securitate sau instanţe militare, sunt excluse de la beneficiul drepturilor acordate în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 doar pentru „simplul fapt că locul lor de muncă era la acea instituţie, care, de altfel, funcţiona conform legilor de la acea vreme” şi independent de funcţia deţinută acolo sau dacă au săvârşit o faptă culpabilă, care, eventual, să fi fost dovedită şi sancţionată potrivit legii. Astfel, se introduce o culpabilizare generală, indiferent de vina personală, încălcându-se „principiile egalităţii pe motive de apartenenţă, precum şi al nediscriminării”.Mai menţionează că, în speţa dedusă judecăţii, dispoziţiile de lege criticate "sancţionează o persoană persecutată din motive etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fără legătură cu drepturile ce i se cuvin pentru persecuţiile suferite".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 sunt constituţionale, întrucât acestea nu contravin principiilor egalităţii în drepturi şi nediscriminării, consacrate de art. 4 alin. (2) şi de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pe de o parte, principiul egalităţii în drepturi impune reglementarea unui tratament juridic egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar pe de altă parte, instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de persoane cărora nu li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite în care acestea se află, poate să reglementeze excluderea lor de la beneficiul acordării unor drepturi.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, celor care înainte de 23 august 1944 au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, precum şi celor care în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist.”Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că acest text de lege contravine art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi al nediscriminării din motive de apartenenţă politică, precum şi art. 14 şi 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, respectiv dreptul la reparaţie echitabilă, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Analizând textul de lege criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată următoarele:Instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de persoane cărora nu li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, respectiv persoanele condamnate pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii, cele care înainte de 23 august 1944 au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, precum şi cele care în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist, nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.În concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat în numeroase rânduri în deciziile sale în materie că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.În consecinţă, Curtea observă că, în cadrul competenţelor sale, legiuitorul poate adopta reglementări prin care unele persoane să nu beneficieze de acordarea unor drepturi, ţinând seama de situaţiile diferite în care acestea se află şi fără ca astfel să se încalce principiul egalităţii în drepturi.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate "sancţionează o persoană persecutată din motive etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fără legătură cu drepturile ce i se cuvin pentru persecuţiile suferite", Curtea constată că aceasta nu se referă la o problemă de constituţionalitate, ci la o problemă care ţine de domeniul interpretării şi aplicării legii, care nu intră însă sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de atributul exclusiv al instanţei de judecată.Referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât reglementează dreptul la reparaţie echitabilă al părţii lezate în cazul constatării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a acestei convenţii sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului pârât nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005 al acestei instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește