DECIZIE nr. 341 din 16 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002, excepţie ridicată de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecătoriei Iaşi. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 336C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecătoriei Galaţi. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 336C/2003 la Dosarul nr. 221C/2003, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arata ca asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Legea nr. 543/2002, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 88/2003, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin Încheierile din 8 mai 2003, respectiv din 1 iulie 2003, pronunţate în dosarele nr. 5.430/2003 şi nr. 1.029/P/2003, Judecătoria Iaşi şi, respectiv, Judecătoria Galaţi au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002, excepţie ridicată de Simona Scripcaru şi George Alexandru Dolea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile. De asemenea, autorii excepţiei apreciază ca "prin textul vizat se creează o discriminare vădită a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni de furt calificat de aceeaşi natura dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau şi completau dispoziţiile Codului penal, lipsindu-i pe aceştia de beneficiul Legii nr. 543/2002„.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, instanţele de judecată apreciază ca excepţia este parţial intemeiata, şi anume numai în măsura în care se referă la furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 1 din Codul penal, nu şi la furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de ugenta a Guvernului nr. 207/2000, art. 209 alin. 2-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 şi de art. 209 alin. 2-4 în redactarea în vigoare.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, potrivit legii criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt excluşi de la beneficiul graţierii deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi cu conţinutul acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.Guvernul considera excepţia ca neîntemeiată pe aceleaşi considerente. Se precizează în plus ca graţierea colectivă este un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi aplicare ale acesteia fiind stabilite prin lege organică, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie, iar destinatarii unei asemenea legi au vocaţia de a beneficia de graţiere numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de această lege.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de graţiere a unor pedepse aparţine în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevăzute chiar în art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002. Impunerea unor condiţii pentru a putea beneficia de graţiere nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece „statul poate, din ratiuni de politica penală, sa considere că nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacă sunt vinovaţi de săvârşirea unor categorii de infracţiuni”. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, arata ca legea penală mai favorabilă se determina de către instanţa de la caz la caz în cadrul procesului penal, iar nu de către legiuitor în mod abstract. Legiuitorul nu poate să stabilească printr-o lege (Legea nr. 543/2002) care dintre dispoziţiile de incriminare anterioare este mai favorabilă (reglementarea anterioară Legii nr. 456/2001 sau reglementarea ulterioară acestei legi).Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au următoarea redactare:"Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:A. Infracţiuni reglementate de Codul penal:[…] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare.”Autorii excepţiei considera ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituie o discriminare în acordarea graţierii între autorii unor infracţiuni de aceeaşi natura (furt calificat, art. 209 alin. 1 din Codul penal) care, în urma unor modificări succesive, sunt reglementate identic, doar sancţiunea fiind diferita. Se reproseaza legiuitorului că nu a făcut aplicarea principiului mitior lex.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională retine următoarele:I. Dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în esenta cu aceeaşi motivare ca în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru următoarele motive:– textul de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate îi exceptează de la beneficiul graţierii pe infractorii condamnaţi pentru anumite infracţiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conţinutul infracţiunii, respectiv în împrejurările de fapt care determina caracterul calificat şi mai grav al infracţiunii de furt, împrejurări reglementate în mod diferit, în timp, de legea penală. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) şi alin. 2 şi 3, înainte de modificările aduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, incriminau, în condiţii calificate, furtul săvârşit de doua sau mai multe persoane împreună, de o persoană având asupra sa o arma sau o substanţa narcotică asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apara, în timpul nopţii, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau pentru identificare şi furturi care au produs consecinţe deosebit de grave. Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, alin. 2 a fost modificat în sensul eliminării referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevăzut în noul alineat 3, alături de alte şase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracţiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce priveşte Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, aceasta a adus unele modificări la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracţiunii de furt, care determina sancţionarea mai aspra a faptelor;– potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii;– condamnaţii care au săvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natura, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactari diferite conţinutul infracţiunilor respective, se afla, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.II. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu conţine nici o dispoziţie de excludere a aplicării de către instanţa de judecată a legii penale mai favorabile şi, prin urmare, nu se poate susţine încălcarea textului constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecătoriei Iaşi şi George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește