DECIZIE nr. 340 din 5 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată şi completată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Excepţia a fost ridicată de Florin Cornel Balanescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tirla în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 şi de Laurentiu Paduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 259C/2002, la care sunt conexate dosarele nr. 260C/2002, 261C/2002 şi nr. 262C/2002, se prezintă personal Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla şi Laurentiu Paduraru, autori ai excepţiei, lipsa fiind celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Preşedintele acorda cuvântul asupra cererilor prealabile, faţă de care Florin Cornel Balanescu, în temeiul art. 27 pct. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, formulează cerere de recuzare a domnului judecător Şerban Viorel Stanoiu.Ministerul Public solicita respingerea cererii.Curtea respinge cererea ca fiind inadmisibila în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, potrivit căruia "o dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecătorilor".Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acorda cuvântul în fond.Florin Cornel Balanescu, în esenta, susţine ca dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24, art. 49 alin. (1), art. 125 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât liberul acces la justiţie este garantat doar pentru categoria magistraţilor declaraţi reusiti la examenul de capacitate, iar nu şi pentru categoria celor declaraţi nereusiti. Aceste două categorii se afla doar strict formal în situaţii diferite, ceea ce nu justifica aplicarea unui tratament juridic diferenţiat. Solicita ca, în situaţia admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, să se extindă controlul de constituţionalitate şi asupra prevederilor art. 62 alin. 3 şi ale art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, care sunt neconstituţionale în măsura în care restrang cazurile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida examenul de capacitate doar la acele ipoteze în care se constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege referitoare la organizarea examenului sau dacă rezultatele au fost denaturate prin săvârşirea unor fraude. În final, arata ca aplicarea unui tratament juridic diferit este nejustificată şi din considerente de ordin uman, expunand o ampla situaţie de fapt şi propuneri de lege ferenda; critica este intemeiata pe jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia liberului acces la justiţie, precum şi pe jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului.În concluziile lor Paula Tirla şi Laurentiu Paduraru declara ca achieseaza la concluziile coautorului excepţiei, Florin Cornel Balanescu, sustinand ca dispoziţiile de lege criticate, întrucât nu se referă şi la categoria candidaţilor nereusiti la examen, au semnificatia unei lacune de reglementare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata. Având în vedere ca prevederile art. 64 din legea criticata reglementează doar ipoteza în care Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propună numirea magistratului, după validarea examenului de capacitate, de către preşedintele României, instanţa de judecată, sesizată fie în temeiul prevederilor Legii nr. 92/1992, fie în baza Legii nr. 29/1990, nu se poate substitui comisiei de examinare. Asadar, prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 20 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 1/2002, nr. 3/2002, nr. 4/2002 şi nr. 5/2002, Curtea Suprema de Justiţie – Completul de 9 judecători, prevăzut de art. 64 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Excepţia a fost ridicată de Florin Cornel Balanescu, Paula Tirla, Ministerul Public şi Laurentiu Paduraru în cauze având ca obiect plângerile formulate în temeiul art. 21 din Constituţie şi al art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au respins cererile de reexaminare a lucrărilor susţinute cu prilejul participării la examenul de capacitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile Legii nr. 92/1992, în ansamblul sau, şi, în special, ale art. 64 sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul unei persoane la judecarea cauzei sale în cadrul unui proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către o instanţa independenta şi impartiala. Starea de neconstituţionalitate consta în aceea ca „legea nu prevede expres posibilitatea unei cai de atac în justiţie împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate, pe care să o poată exercita şi procurorii şi judecătorii care au fost declaraţi respinsi la examenul în cauza”, incalcandu-se astfel liberul acces la justiţie, „care are ca semnificaţie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale, pe care le-a instituit, nici o categorie sau grup social”. Prevederile art. 64 din legea criticata încalcă şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează o „discriminare între candidaţii declaraţi reusiti la examenul de capacitate, ţinând cont în exclusivitate de rezultatele examenului, comunicate de către comisia de examinare, fără a lua în calcul şi memoriile celor declaraţi nereusiti”.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul României a trimis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/6.847/AN din 12 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, cu următoarea motivare:"În ce priveşte conformitatea art. 64 din Legea pentru organizarea judecătorească cu prevederile constituţionale, aratam ca dispoziţia legală invocată nu contravine art. 21 din Constituţie care consacra accesul liber la justiţie. Art. 64 alin. 2 din lege instituie tocmai posibilitatea de a ataca în justiţie refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune numirea de către Preşedintele României, printr-o plângere suspensivă de executare.Referitor la invocarea neconstitutionalitatii textelor criticate în raport cu art. 16 din Constituţie, consideram ca şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiată. Fără indoiala, dispoziţiile criticate de semnatarul excepţiei nu creează discriminări între cetăţeni pe criteriile egalităţii în drepturi, prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat e aplicabilă tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura."Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5.959 din 5 iulie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:"Inexistenta unor prevederi speciale în Legea nr. 92/1992, care să stabilească posibilitatea exercitării unor cai de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate nu exclude posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în termenele şi în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.Prin urmare cu toate ca art. 62 alin. 3 şi art. 64 din Legea nr. 92/1992 nu conţin prevederi exprese pentru exercitarea unei cai de atac în justiţie împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare sau invalidare a examenului de capacitate, pe care să o exercite candidaţii la acest examen, indiferent dacă au fost declaraţi admişi sau respinsi, consideram că nu exista discriminare între cele două categorii de candidaţi.”Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin încheierile din 20 mai 2002 instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată şi completată, iar din cererile formulate în motivarea excepţiei rezultă ca autorii acesteia au criticat pentru neconstituţionalitate şi legea menţionată, în ansamblul sau. De asemenea, în cadrul dezbaterilor autorii excepţiei au solicitat Curţii Constituţionale ca, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sa dispună extinderea controlului de constituţionalitate şi asupra prevederilor art. 62 alin. 3 şi ale art. 63 alin. 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată şi completată, care nu pot fi disociate de prevederile art. 64 din aceeaşi lege.Examinând încheierile de sesizare, Curtea constata ca este legal sesizată doar cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.Curtea respinge cererea de extindere a excepţiei de neconstituţionalitate asupra altor prevederi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, deoarece aceasta ar avea semnificatia sesizării directe a Curţii, lucru nepermis de dispoziţiile Legii nr. 47/1992. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, controlul poate fi extins numai în ipoteza în care, constatând neconstituţionalitatea unei prevederi legale, retine ca în cuprinsul actului atacat exista şi alte prevederi contrare Constituţiei, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.Dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, criticate de autorii excepţiei, au următorul cuprins:"În cazul în care magistratul nu a fost propus de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numit de Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data validării examenului de capacitate îi încetează calitatea de magistrat.Împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1. Plângerea este suspensivă de executare. Curtea Suprema de Justiţie judeca plângerea în complet format din 9 judecători. Hotărârea pronunţată este irevocabilă."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca aceasta prevedere legală contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească reglementează în art. 58-64 examenul de capacitate pe care trebuie să-l susţină magistraţii stagiari – judecători şi procurori – pentru a fi numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 47 din lege.Examenul de capacitate se susţine în faţa unei comisii în compunerea prevăzută de lege, iar rezultatele examenului sunt validate de Consiliul Superior al Magistraturii.Art. 64 invocat de autorii excepţiei nu se referă la validarea examenului de capacitate, ci la situaţia în care, după validarea examenului, Consiliul Superior al Magistraturii refuza sa propună Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului care a fost declarat reuşit la examen.În acest caz şi numai în acesta magistratul se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.Textul de lege menţionat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, dat fiind ca dispoziţiile pe care le cuprinde se aplică în mod egal tuturor persoanelor pe care le vizează, şi anume candidaţilor declaraţi reusiti la examenul de capacitate, care însă – din motive a căror temeinicie poate fi apreciată de justiţie – nu au fost propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi de Preşedintele României. Textul nu contravine, de asemenea, prevederilor art. 21 din Constituţie şi nici ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu conţine norme restrictive privind accesul la justiţie al persoanelor la care se referă, ci, dimpotriva, stabileşte dreptul acestora de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie.În conţinutul sau excepţia de neconstituţionalitate vizează omisiunea legiuitorului de a permite – prin acelaşi text al legii – şi candidaţilor respinsi la examenul de capacitate de a se adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie. În examinarea criticii formulate de autorii excepţiei Curtea Constituţională retine ca, în cadrul procedurii prevăzute de art. 64 din Legea nr. 92/1992, republicată, candidaţii declaraţi nereusiti la examenul de capacitate nu se afla în aceeaşi situaţie juridică cu cei declaraţi reusiti la examenul de capacitate, astfel ca tratamentul diferenţiat ce li se aplică – în ce priveşte folosirea căilor de atac în justiţie – nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie.Pe de altă parte, Curtea observa ca dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apărarea drepturilor şi a intereselor legitime, adică a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege.Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine statator, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează.A decide altfel ar insemna să se recunoască organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluarile făcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluarile proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecătoreşti.Rezultă asadar ca dispoziţiile criticate de autorii excepţiei nu contravin prevederilor constituţionale invocate de aceştia şi nici prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 123, art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată şi completată, ridicată de Florin Cornel Balanescu în Dosarul nr. 1/2002, de Paula Tirla în Dosarul nr. 3/2002, de Ministerul Public în Dosarul nr. 4/2002 şi de Laurentiu Paduraru în Dosarul nr. 5/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește