DECIZIE nr. 340 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Anghel C. Constantin în Dosarul nr. 8.501/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.501/325/2008, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Anghel C. Constantin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă dreptul pe care îl are o persoană de a apela la cenzurarea măsurii complementare de către instanţa de judecată. Se arată că "prin formularea "fapta se sancţionează şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile" în loc de facultatea aplicării sancţiunii contravenţionale în regim variabil se încalcă dreptul pe care îl are o persoană de a apela la cenzurarea măsurii complementare de către instanţa de judecată". Astfel, din exigenţele textului rezultă că sancţiunea complementară se aplică automat, fără a da posibilitatea instanţei de judecată de a cenzura această măsură independent de sancţiunea principală a amenzii contravenţionale. Prin urmare, "dacă o persoană este nemulţumită doar de aplicarea sancţiunii complementare […] măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi atacată separat în justiţie, îngrădindu-se astfel dreptul constituţional".Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contenciosadministrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este întemeiată. Se arată în acest sens că "exigenţele legale care duc la imposibilitatea arătării nemulţumirii numai faţă de măsurile complementare în faţa instanţei de judecată duc la îngrădirea accesului la justiţie".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se constată că acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise depuse de autorul excepţiei în dosarul instanţei de judecată, în care este citat textul de lege criticat, se constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale." … Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 – Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă şi cu aplicarea unei sancţiuni contravenţionale complementare reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa de urgenţă criticată, exprimă preocuparea statului pentru asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, precum şi a proprietăţii publice şi private. Nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiţie, câtă vreme împotriva procesului-verbal de contravenţie poate fi formulată plângere în condiţiile cap. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei”, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, persoana contravenientă poate formula orice apărări consideră necesare, iar instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acesteia procedează la verificare legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunilor contravenţionale aplicate de organul constatator.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Anghel C. Constantin în Dosarul nr. 8.501/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește