DECIZIE nr. 340 din 18 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea şi Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.188/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea şi Florina Ramona Vîlcanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că din momentul virării în cont, cu titlu de credit ori subvenţie, a anumitor sume de bani acestea devin proprietatea debitorului şi, în consecinţă, ar trebui să se bucure de toate prerogativele dreptului de proprietate, care implică nu numai posesia, ci şi folosinţa şi dispoziţia. Or, limitarea folosinţei ori a dispoziţiei cu privire la aceste sume în sensul utilizării lor doar în scopul pentru care au fost acordate constituie, în opinia autorilor, o încălcare a dreptului de proprietate, care, în această reglementare, este ştirbit de două atribute.De asemenea, dispoziţiile legale criticate induc o discriminare implicită sub aspectul apărării dreptului de proprietate privată în funcţie de titularul dreptului, deoarece o persoană care a contractat un împrumut poate dispune în mod liber de acesta, pe când persoana aflată în ipoteza normei incriminate este limitată la folosirea creditului ori a subvenţiei numai în scopul pentru care a fost acordat. Această restricţie produce consecinţe şi în ceea ce priveşte garantarea constituţională a accesului liber la o activitate economică.Judecătoria Oradea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece acordarea creditelor şi a subvenţiilor se face în anumite condiţii prevăzute de lege şi acceptate de părţi. Or, dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu fac altceva decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de condiţii.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu se aduce atingere dreptului de proprietate publică sau privată şi nici nu este îngrădită libertatea economică. Dimpotrivă, persoana aflată în ipoteza normei legale criticate exercită abuziv şi cu rea-credinţă dreptul de proprietate, motiv pentru care, în considerarea obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, apare firească intervenţia legiuitorului de sancţionare a unei asemenea conduite.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul conţinut: „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: […]c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate." … Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, ale art. 45 privind Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind asigurarea libertăţii comerţului în cadrul unei economii de piaţă bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 384 din 7 iulie 2005 şi nr. 489 din 29 septembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 19 august 2005 şi, respectiv, nr. 959 din 28 octombrie 2005, Curtea Constituţională a respins aceste excepţii de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.Curtea constată că dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală dau suficientă claritate principiilor constituţionale cardinale referitoare la economia de piaţă concurenţială, al cărei motor îl constituie libera iniţiativă. Or, obligaţiile instituite în sarcina statului sunt în strânsă interdependenţă cu exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică care trebuie exercitate în condiţiile stabilite de lege. Prin urmare, prin incriminarea faptei de utilizare a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la economia de piaţă, ci, dimpotrivă, se asigură crearea cadrului favorabil dezvoltării economiei bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Dorina Bradea, Ioan Pirtea şi Florina Ramona Vîlcanu în Dosarul nr. 3.188/2005 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește