DECIZIE nr. 340 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.197/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.197/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ prin care au fost constatate rezultatele unei licitaţii.În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu oferă părţilor posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, întrucât condiţiile în care se poate solicita suspendarea executării unui act administrativ unilateral nu sunt suficient de bine delimitate. Se arată că folosirea unor "noţiuni relativ largi", precum cazuri bine justificate sau prevenirea unei pagube iminente, dă posibilitatea unei interpretări arbitrare, subiective, din partea judecătorului, permiţându-i ca, "la simpla cerere a unui terţ şi pe calea unei proceduri sumare, să dispună suspendarea efectelor unui act emis de autoritatea publică în beneficiul unei persoane, fără ca pentru luarea acestei măsuri să impună anumite condiţii restrictive de admisibilitate". Se mai arată că se răstoarnă sarcina probei, întrucât beneficiarul actului a cărui suspendare se solicită trebuie să dovedească legalitatea acestuia, în timp ce petentul are o poziţie pasivă, nefăcând altceva decât să afirme că actul administrativ este susceptibil de a-i cauza pretinse prejudicii. În fine, se susţine că textele de lege criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), privând un operator economic de a beneficia de efectele utile ale unui drept născut dintr-un act administrativ, la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată şi fără a avea loc o judecată asupra fondului pretenţiilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1)" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.";– Art. 15: "Solicitarea suspendării prin acţiunea principală(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. … (2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător. … (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea. … (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi prin prisma unor critici similare. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 804 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, pentru motivele acolo reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au sprijinit îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.197/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește