DECIZIE nr. 340 din 16 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/P/2003 al Curţii de Apel Constanta – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 708/1997 şi nr. 41/2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea nr. 18/P din 18 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 408/P/2003, Curtea de Apel Constanta – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ursachi, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei se susţine ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece discrimineaza pe inculpatii cercetati ori judecati pentru infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, în raport cu alţii. De asemenea, prevederile legale criticate sunt considerate contrare şi dispoziţiilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, dispoziţii care nu prevăd nici o condiţie restrictiva pentru luarea acestei măsuri procesuale.Instanţa de judecată şi-a exprimat opinia în sensul că, deşi Constituţia nu condiţioneaza dreptul persoanei arestate preventiv de a cere liberarea provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, şi de limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunea de care aceasta este invinuita, aceasta condiţie este prevăzută de lege. Procesul penal se judeca conform legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Este atributul legiuitorului ca, potrivit art. 49 din Constituţie, sa restrângă exerciţiul dreptului persoanei de a cere liberarea provizorie peste anumite limite de pedeapsa prevăzute de lege, în interesul desfăşurării instrucţiei penale.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea infracţiunilor pentru care se poate acorda liberarea provizorie pe cauţiune este atributul legiuitorului, care a decis ca pentru infracţiunile sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani nu se acordă liberarea provizorie pe cauţiune.Guvernul arata ca excepţia privind neconstituţionalitatea art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 16 din Constituţie, este neîntemeiată, deoarece nu creează privilegii sau discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie. Dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt aplicabile tuturor persoanelor care au săvârşit o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, respectiv tuturor persoanelor care se afla în una din celelalte situaţii prevăzute în alin. 3 al art. 160^4 din Codul de procedură penală. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, Guvernul arata ca, prin Decizia nr. 139/2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, arătând ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate, care prevăd dreptul la liberare provizorie în condiţiile legii. Legiuitorul are competenţa exclusiva, în virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, de a stabili condiţiile ce trebuie respectate de persoana arestata preventiv pentru a beneficia de liberarea provizorie. Se arata ca, în acelaşi sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin deciziile nr. 708/1997 şi nr. 41/2002. În concluzie, se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens, se arata că nu se poate retine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi prin instituirea unor reguli speciale, inclusiv cea privitoare la acordarea liberării provizorii pe cauţiune doar în anumite situaţii, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Tratamentul juridic mai sever se explica prin gradul de pericol social mai ridicat al situaţiei la care se referă. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, se arata ca nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece liberarea provizorie pe cauţiune nu poate fi obţinută decât dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, şi este atributul legiuitorului sa stabilească aceste condiţii, cum sunt cele privitoare la gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezultă ca acesta va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece discrimineaza pe cei aflaţi în situaţiile prevăzute şi cărora nu li se poate acorda liberarea pe cauţiune, în raport cu cei care nu se afla în aceste situaţii. Dispoziţiile sunt considerate contrare şi prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate sub controlul judiciar sau pe cauţiune, fără vreo condiţie.Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Este atributul constituţional al legiuitorului ca, din ratiuni de politica penală, sa restrângă sfera de aplicare a măsurii liberării provizorii pe cauţiune, prin interzicerea acesteia în cazul săvârşirii unor infracţiuni grave. Asa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, de vreme ce dispoziţiile criticate se referă la situaţii diferite care reclama regim juridic diferit.Curtea constata, de asemenea, că nu sunt incalcate nici prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, câtă vreme dreptul de a cere punerea în libertate nu poate fi exercitat decât în condiţiile legii.De altfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 139 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, prin care excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. Soluţia adoptată, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au fost evocate împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/PAC/2003 al Curţii de Apel Constanta – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește