DECIZIE nr. 34 din 5 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Regiollo” – S.R.L. din comuna Tormac, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 10.604/COM/2000 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, apreciind ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 au fost modificate prin Legea nr. 62/2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 10.604/COM/2000, Tribunalul Timiş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Regiollo” – S.R.L. din comuna Tormac, judeţul Timiş, într-o cauza de contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcţia sanitară veterinara Timiş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 este semnată de către domnul ministru Victor Babiuc, cu menţiunea „pentru Prim-ministru”, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 107 alin. (4) din Constituţie care stabilesc ca hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru. Se apreciază, de asemenea, ca actul normativ criticat contravine şi art. 114 alin. (4) şi art. 63 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin aceea că nu a fost determinata de existenta unui caz excepţional şi întrucât a fost aprobat prin Legea nr. 62/2000 după 375 de zile de la depunerea sa la Parlament, interval în care acesta a avut doua sesiuni parlamentare. Totodată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 se stabilesc taxe de eliberare a autorizaţiilor sanitare veterinare, incalcandu-se astfel prevederile art. 114 alin. (5) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege, ceea ce înseamnă ca acestea puteau fi prevăzute doar prin Legea nr. 62/2000. În sfârşit, se considera ca alin. 6 al art. 31 din Legea nr. 60/1974, introdus prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999, care stabileşte ca taxele pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare veterinare se plătesc anticipat, are caracter retroactiv (în speta taxele fuseseră plătite în cuantumul prevăzut de Legea nr. 60/1974, nemodificat prin ordonanţa criticata) şi totodată încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) şi (3).Tribunalul Timiş – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate "este intemeiata, în parte, privind modificarea tarifului perceput pentru eliberarea autorizaţiei sanitare veterinare, dat fiind faptul ca respectiva modificare nu putea fi efectuată în condiţiile art. 114 din Constituţie, referitor la situaţii excepţionale. De altfel, în mod tacit s-a recunoscut eroarea în modificarea dispoziţiilor privind cuantumul tarifului autorizaţiilor sanitare veterinare, prin revenirea la tariful iniţial de 100.000 lei, prin Legea nr. 62/2000„.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000, este neîntemeiată. În legătură cu critica referitoare la semnarea ordonanţei de urgenta de către ministrul apărării naţionale se arata ca actul normativ contestat este o ordonanţa de urgenţă emisă într-un caz excepţional, iar primul-ministru se afla în imposibilitatea de a-şi exercită atribuţiile. În ceea ce priveşte cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea ordonanţei de urgenta criticate se arata ca acesta a fost determinat de „apărarea sănătăţii animalelor şi sănătăţii publice, protecţia teritoriului tarii faţă de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului de animale şi produselor acestora, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale, scopul principal fiind evitarea, cat şi stoparea unor fenomene negative care într-o eventuala amploare pot constitui pericol public”. Se apreciază totodată ca „excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999, care nu mai sunt în vigoare, apare ca inadmisibila”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42 din 8 aprilie 1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 13 aprilie 1999 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000). Autorul excepţiei susţine, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 alin. 6 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999. Prin Legea nr. 62/2000 aceasta ordonanţa a fost aprobată cu modificări, art. 31 alin. 6 având următorul conţinut: „Pentru eliberarea autorizaţiilor, avizelor şi certificatelor prevăzute la alineatul precedent se stabilesc taxele cuprinse în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezenta lege, care se plătesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat şi se actualizează periodic, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului.” Ca urmare a modificării, motivul pentru care aceste dispoziţii sunt criticate se menţine şi în actuala redactare a textului, astfel încât, în legătură cu constituţionalitatea acestora din urma, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (2), art. 52 alin. (2) şi (3), art. 63 alin. (1) şi (3), art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (4) şi (5) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 53 alin. (2) şi (3): "(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale ; … – Art. 63 alin. (1) şi (3): "(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie […](3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora."; … – Art. 107 alin. (4): "Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.";– Art. 114 alin. (4) şi (5): "(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)"; … – Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.În legătură cu constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 52 alin. (2) şi (3), art. 63 alin. (1) şi (3), art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (4) şi (5) şi ale art. 138 alin. (1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002. Prin aceasta decizie Curtea a constatat ca ordonanţa a fost adoptată cu respectarea cerinţelor prevăzute de dispoziţiile constituţionale invocate.Prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii prevederilor alin. 6 al art. 31 din Legea nr. 60/1974, introdus prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999.Cu acel prilej s-a statuat ca plata anticipata a taxelor prevăzute de dispoziţia legală criticata nu echivaleaza cu aplicarea retroactivă a textului, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), precum şi ale art. 53 alin. (2) şi (3), s-a arătat că nu exista vreo contrarietate între dispoziţiile art. 31 alin. 6 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, modificate prin Legea nr. 62/2000 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, şi textele constituţionale menţionate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluţia, cat şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 299 din 6 noiembrie 2001 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Regiollo” – S.R.L. din comuna Tormac, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 10.604/COM/2000 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta.──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește