DECIZIE nr. 34 din 25 februarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procuror Florentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului formulat de Teodorescu Claudia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 octombrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 februarie 1997, în prezenta recurentei, asistată de avocat Valentin Radu, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 25 februarie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 107 din 2 octombrie 1996 s-a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, invocată de reclamanta Teodorescu Claudia, în Dosarul nr. 15.426/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La pronunţarea acestei soluţii s-a avut în vedere Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, prin care, în cadrul controlului anterior promulgării, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 „sunt constituţionale”.Împotriva acestei decizii a fost declarat, în termen legal, recurs pentru următoarele motive:– încălcarea, prin art. 24 al Legii nr. 112/1995, a liberului acces la justiţie, în sensul că aceasta prevedere ar împiedica dreptul cetăţeanului afectat prin preluarea abuzivă a locuinţei în timpul regimului comunist să se adreseze justiţiei pentru înlăturarea abuzului;– obstacularea, prin decizia recurată, a "dreptului procesual, limitind capacitatea juridică a persoanei şi, în acelaşi timp, competenţa generală a instanţelor judecătoreşti".Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca soluţia pronunţată de Curtea Constituţională este legală şi temeinica, urmînd ca recursul formulat să fie respins.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivele de recurs nu sunt întemeiate.Potrivit art. 123 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii. În aplicarea acestor principii orice litigiu ce s-ar supuse jurisdicţiei unei instanţe judecătoreşti nu poate fi soluţionat decît în temeiul legii. În consecinţa, cît timp art. 1 din Legea nr. 112/1995 prevede că această lege reglementează măsurile reparatorii pentru foştii proprietari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe trecute, cu titlu, în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945 şi până la 22 decembrie 1989, instanţa n-ar putea sa refuze aplicarea legii respective pentru toate ipostazele pe care le reglementează, astfel încât art. 24 alin. 1 din lege nu adauga nimic în plus, ci doar menţionează un principiu care, şi fără aceasta precizare, nu putea fi altul. Este, de fapt, ceea ce rezultă şi din titlul legii: reglementarea situaţiei juridice a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.De aceea art. 24 alin. 1 din legea sus-menţionată nu împiedica, în nici un fel, liberul acces la justiţie, însă în soluţionarea cauzelor deduse jurisdicţiei sale, instanţa judecătorească este obligată sa dea o hotărâre numai în temeiul legii, interpretând deci prevederile Legii nr. 112/1995 şi alte dispoziţii legale incidente pentru judecarea cauzei.În motivarea recursului se face o distincţie între dreptul de a sesiza instanţa, drept de natura procesuala, şi soluţia pe care instanţa o va da, distincţie justificată, dar care invedereaza ca art. 24 alin. 1 din lege, ca şi decizia recurată, în nici un fel nu obstaculeaza dreptul constituţional al celor interesaţi de a sesiza instanţele judecătoreşti cu orice fel de pretentie pe care o considera legală.Referitor la susţinerile avocatului recurentei, formulate oral la termenul de judecată din 18 februarie 1997, în sensul că instanţele judecătoreşti ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie privind prioritatea reglementărilor internaţionale faţă de cele interne, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante, nu cenzureaza modul în care instanţele judecătoreşti aplica prevederile legale.În ce priveşte art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, referitor la posibilitatea exercitării recursului în anulare, Curtea constata că nu exista motive care să justifice o alta soluţie decît aceea a Deciziei nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, care, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, este obligatorie, astfel încât şi din acest punct de vedere recursul este neîntemeiat.Pentru cele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE: Respinge recursul formulat de Teodorescu Claudia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 octombrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 25 februarie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu –––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește