DECIZIE nr. 339 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Elena David şi Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin avocat Valeriu Stoica, şi partea Constantin Octavian Teodor Nemoianu, prin avocat Ioan-Gheorghe Bârsan, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosarul cauzei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care reiterează motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei şi, în final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În plus, arată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 din Constituţie, în măsura în care excepţia de nelegalitate, reglementată de textul criticat, se aplică doar actelor administrative fără caracter jurisdicţional. Din acest punct de vedere, solicită ca, prin decizia ce o va pronunţa, Curtea Constituţională fie să admită excepţia cu această rezervă de interpretare, fie, în cazul respingerii, să precizeze, în considerente, modalitatea conformă Constituţiei în care trebuie interpretate şi aplicate prevederile criticate.Reprezentantul părţii Constantin Octavian Teodor Nemoianu susţine că motivarea formulată de autorii excepţiei nu relevă o reală excepţie de neconstituţionalitate, ci constituie mai degrabă apărări de fond, pertinente în faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. În plus, susţine că principiul constituţional al egalităţii, pretins a fi încălcat, nu are legătură cu cauza, întrucât actele administrative jurisdicţionale, respectiv cele fără caracter jurisdicţional, reprezintă două categorii distincte, care au regimuri juridice diferite, în funcţie de situaţiile care le deosebesc în mod obiectiv. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că invocarea acesteia a urmărit doar tergiversarea soluţionării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, care vizează în realitate modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.758/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„. Excepţia a fost ridicată de Elena David şi Florin David într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile prin care instanţa de judecată a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, care reglementează excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, contravine art. 16 din Constituţie în măsura în care acesta permite invocarea excepţiei de nelegalitate doar în legătură cu actele administrative fără caracter jurisdicţional, nepermiţând terţilor la procedura administrativ-jurisdicţională să invoce excepţia de nelegalitate a actelor administrativ-jurisdicţionale. Altfel spus, condiţionarea beneficiului excepţiei de nelegalitate de calitatea de act administrativ fără caracter jurisdicţional încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. Diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate se justifică, desigur, în cazul părţilor, care, în funcţie de procedura pe care o parcurg, pot folosi anumite căi de atac, dar în ceea ce priveşte terţii nu există o raţiune obiectivă care să justifice tratamentul juridic diferit. Pentru aceştia nu există deosebire între un act administrativ jurisdicţional şi unul fără caracter jurisdicţional, atâta vreme cât nu au fost parte a unui proces şi nu au putut beneficia ca şi părţile de o procedură caracterizată prin contradictorialitate şi asigurarea dreptului la apărare. «Terţii trebuie să beneficieze, însă, de toate modalităţile procedurale "de drept comun" reglementate de Legea contenciosului administrativ de contestare a actului administrativ cu caracter jurisdicţional, inclusiv de excepţia de nelegalitate. Nu există nici un motiv obiectiv pentru care o persoană beneficiază de avantajele invocării excepţiei de nelegalitate în situaţia în care actul care i se opune este un act administrativ fără caracter jurisdicţional, dar să îi fie refuzate aceste avantaje în situaţia în care actul respectiv are caracter jurisdicţional, însă ea nu a fost parte în procedura administrativ-jurisdicţională. Pentru acea persoană, cele două situaţii sunt identice. Or, identitatea de situaţii impune identitatea de tratament juridic.»Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei, deoarece critica de neconstituţionalitate formulată se referă doar la aspecte privind interpretarea art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 554/2004, şi nu la neconstituţionalitatea sa prin încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere se referă la Decizia nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, prin care Curtea Constituţională a statuat că „textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu şi fără excepţii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil şi nu încalcă exerciţiul dreptului la apărare, întrucât părţile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual”, şi a constatat, în consecinţă, că nu există nicio încălcare a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale. Textul de lege criticat, care stabileşte competenţa şi procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate faţă de art. 16 din Constituţie, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006. De altfel, menţionează că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale stabilite de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având următorul conţinut:– Art. 4 alin. (1) teza întâi – Excepţia de nelegalitate: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate."În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează în realitate aspecte referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, se susţine că textul de lege prin care este reglementată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este neconstituţional în măsura în care această excepţie nu poate fi invocată şi de terţii faţă de o procedură administrativ-jurisdicţională în cadrul căreia a fost emis un act administrativ-jurisdicţional ale cărui efecte li se opun. Este discriminatoriu, în opinia autorilor excepţiei, ca un astfel de mijloc procedural de contestare a unui act administrativ unilateral să fie aplicabil doar în ceea ce priveşte un act administrativ fără caracter jurisdicţional.Analizând aceste susţineri, Curtea Constituţională constată că nu pot fi reţinute.Raţiunile care au determinat invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate privesc în realitate soluţia pronunţată de instanţa de judecată prin sentinţa civilă atacată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi anume respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate invocată de autorii excepţiei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.În procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, instanţele judecătoreşti interpretează legea în mod necesar, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.Ca atare, problemele de interpretare şi aplicare a legii, fiind de atributul suveran al instanţei de judecată, nu se pot constitui în aspecte de constituţionalitate a textului de lege supus controlului Curţii Constituţionale.De altfel, chiar cu prilejul dezbaterilor, autorii excepţiei au solicitat, în mod expres, instanţei de contencios constituţional să pronunţe o decizie prin care aceasta să lămurească înţelesul dispoziţiilor de lege criticate, în sensul conformităţii lor cu principiul egalităţii în drepturi, în funcţie de o interpretare proprie a acestora sau a instanţei de judecată. O astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, şi nu asupra modului de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti.Competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi confundată cu cea specifică instanţelor de judecată, iar atribuţia de interpretare în sensul aplicării unitare a prevederilor legale de către instanţele judecătoreşti aparţine exclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie.Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Elena David şi Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește