DECIZIE nr. 339 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal partea Aura Ioniţă şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 926/254/2006, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lukas Andras în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece este restrâns dreptul unui inculpat să formuleze un recurs cu privire la o hotărâre judecătorească prin care i se respinge o apărare fundamentală şi care, în opinia sa, ar avea drept consecinţă încetarea procesului penal. Pe de altă parte, autorul excepţiei consideră că persoana faţă de care s-a dispus extinderea procesului penal trebuie să aibă posibilitatea de a solicita unei instanţe superioare verificarea legalităţii unei astfel de soluţii.Tribunalul Constanţa – Secţia penală opinează că textele legale criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale menţionate şi nu îngrădesc în niciun mod sau măsură dreptul la liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, deoarece instanţa nu a procedat la soluţionarea fondului atunci când a dispus extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană.Instanţa de judecată consideră că dispoziţiile legale criticate contravin liberului acces la justiţie, deoarece partea interesată nu poate ataca o hotărâre de desesizare prin care s-au rezolvat chestiuni ce ţin de fond. S-a ajuns la o astfel de concluzie din perspectiva hotărârii instanţei de fond în integralitatea sa şi prin prisma dispoziţiilor referitoare la respingerea excepţiei lipsei plângerii prealabile invocate de alt inculpat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor la un proces echitabil.De asemenea, prevederile art. 385^1 lit. a) din Codul de procedură penală, instituind reguli privind hotărârile judecătoreşti supuse recursului, sunt conforme prevederilor constituţionale ale art. 129, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Totodată, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti, la toate căile de atac prevăzute de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 336 cu denumirea marginală Extinderea procesului penal pentru alte fapte, art. 337 cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane şi art. 385^1 alin. 1 lit. a) cu denumirea marginală Hotărârile supuse recursului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 336: "Când în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte această faptă, iar instanţa, după caz:a) dacă procurorul declară că pune în mişcare acţiunea penală, instanţa, atunci când găseşte cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal şi la judecarea cauzei şi cu privire la fapta descoperită; … b) dacă procurorul declară că nu pune în mişcare acţiunea penală, instanţa sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită. … Dacă procurorul nu participă la judecată şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.Dispoziţiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod corespunzător."– Art. 337: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod corespunzător."– Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării deciziilor nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, nr. 348 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, şi nr. 833 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337, art. 385^1 alin. 1 lit. a) şi art. 336 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul excepţiei, pornind de la raţiuni desprinse dintr-o situaţie particulară, contrage vicii de neconstituţionalitate, nu ale textelor legale criticate, ci, mai degrabă, ale modului în care acestea au fost aplicate. Or, Curtea Constituţională nu este competentă să examineze asemenea aspecte, care, în esenţă, se circumscriu regulilor referitoare la interpretarea şi aplicarea normelor juridice, atribut conferit în exclusivitate instanţelor de drept comun. De altfel, nu se poate susţine că este încălcat liberul acces la justiţie, deoarece nu se poate contesta o încheiere prin care judecătorul sesizează organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări în vederea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor şi, în această situaţie prin care se iniţiază un nou proces penal, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil.În sfârşit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece vizează situaţia în care o persoană declarată nevinovată are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Or, dispoziţiile legale contestate nu dispun nimic cu privire la o astfel de împrejurare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi art. 337 raportate la art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lukas Andras în Dosarul nr. 926/254/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește