DECIZIE nr. 338 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Cucu în Dosarul nr. 1.679/P/2004 al Tribunalului Vrancea – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.679/P/2004, Tribunalul Vrancea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Cucu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat "îngrădeşte dreptul la muncă al persoanei, cât şi alegerea liberă a profesiei", ceea ce încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal "îngrădesc buna aplicare a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări", fiind nesocotite astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi faptul că "îngrădesc dreptul garantat al cetăţeanului la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, drept prevăzut de art. 25 din Constituţie".Tribunalul Vrancea – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, faţă de art. 16, art. 25 şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile constituţionale pretins încălcate nu îngrădesc dreptul condamnatului la muncă şi, cu atât mai mult, dreptul de a-şi alege singur profesia, meseria sau ocupaţia. Aceleaşi dispoziţii legale criticate sunt considerate a fi conforme prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât nu creează nici privilegii, nici discriminări, neîncălcând vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi, enumerate de art. 4 din Constituţie. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 25, deoarece dreptul la liberă circulaţie nu este absolut, ci trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu respectarea unor condiţii stabilite de lege.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal faţă de art. 16 din Constituţie, deoarece textele legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor părţilor procesului penal. Se arată, totodată, că nu poate fi reţinută critica în raport cu prevederile art. 25 din Constituţie, deoarece instituirea unor obligaţii în sarcina condamnaţilor reprezintă restrângeri ale exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, se apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, având următorul cuprins: "Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă; … b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea." … Aceste prevederi legale încalcă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 25 şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, având următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.ş;– Art. 25: "(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară."; … – Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute. Legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanţa de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prevăzute de lege să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de timp denumită termen de încercare, pe durata căruia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere şi cerinţei de a respecta obligaţiile stabilite de instanţa de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.Prin dispoziţiile art 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal s-au reglementat măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, şi anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă, precum şi aceea de a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.Stabilirea în acest mod a obligaţiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.Este neîntemeiată şi critica formulată în raport de prevederile art. 25 din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere dreptului la liberă circulaţie, care vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului. Acest drept nu este absolut, ci el trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu respectarea şi îndeplinirea unor condiţii stabilite de lege. Astfel de condiţii sunt şi cele prevăzute de art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnat.În ceea ce priveşte susţinerea că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Prevederile art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului şi, cu atât mai puţin, dreptul de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia. De asemenea, se constată că alegerea profesiei, meseriei sau ocupaţiei de către condamnat trebuie să se facă în aşa fel încât acesta să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instanţă.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Cucu în Dosarul nr. 1.679/P/2004 al Tribunalului Vrancea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în Şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește