DECIZIE nr. 337 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că părţile Elena Mateescu şi Dumitru Mateescu au depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, autoarea excepţiei lasă la aprecierea Curţii cererea de amânare a judecării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, priveşte chestiuni de aplicare a legii, care nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.486/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate nu oferă protecţie suficientă faţă de "abuzurile, toleranţa sau pasivitatea oficială a reprezentanţilor implicaţi în cercetarea şi supravegherea penală a faptelor", ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Se susţine, totodată, că, "[…] fără să se efectueze o anchetă oficială din cauza opoziţiei poliţiei, prin interpretarea eronată a faptelor şi împrejurărilor s-a realizat o denegare de dreptate contrar articolelor […] menţionate, întrucât elementul central al oricărei proceduri penale condiţionează derularea sa echitabilă, prin calificarea juridică a faptului ilicit, un rol important avându-l administrarea probelor, principiul egalităţii armelor şi termenul rezonabil de soluţionare", precum şi faptul că "nedezvăluirea unor probe, […] folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal […] au condus la rezultate cu nişte consecinţe deosebit de grave".Judecătoria Slobozia, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că s-ar impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 131 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile constituţionale pretins încălcate "nu au legătură cu art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală […]". Se arată că acestea sunt texte de aplicabilitate generală, cuprinzând principii privind probele, şi nu texte privind o anumită procedură derulată într-o anumită fază de procedură penală.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală faţă de art. 16 din Constituţie, deoarece textele legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor părţilor procesului penal. Se arată, totodată, că nu poate fi reţinută critica în raport cu prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederile legale criticate asigurând îndeplinirea exigenţelor care condiţionează într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se apreciază că celelalte dispoziţii din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 62: "În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.";– Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei."În motivarea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului faţă de normele interne şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6 paragraful 1, art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi, respectiv, interzicerea discriminării. Se invocă, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, privind protecţia proprietăţii.Autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că în cauză nu s-ar fi realizat o "anchetă eficace", fapt determinat de interpretarea eronată a "faptelor şi împrejurărilor", "nedezvăluirea unor probe" şi "folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal", ceea ce contravine principiilor unui proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autoarei excepţiei vizează, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către organele de urmărire penală. În fapt, autoarea excepţiei a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 18 iulie 2003 a Parchetului Militar Bucureşti, dispusă în Dosarul nr. 1.126/P/2002. Prin Sentinţa nr. 72 din 15 iunie 2004, Tribunalul Militar Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Slobozia. În motivarea plângerii, autoarea a criticat soluţia de neîncepere a urmăririi penale atacate, sub aspectul modului de instrumentare a cauzei de către organele de urmărire penală şi, în special, al probelor administrate. În consecinţă, s-a solicitat "respectarea art. 6 paragraf 1 – Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" şi s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Se reţine că aspectele relevate în motivarea excepţiei sunt de competenţa instanţei de judecată, întrucât nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicării legii de către organele de urmărire penală. Controlul judecătoresc sub acest aspect se realizează în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. O asemenea ingerinţă a Curţii în activitatea de judecată ar fi contrară art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește