DECIZIE nr. 337 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a celor ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a celor ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, excepţie ridicată de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în Dosarul nr. 5.766/306/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru partea Elena Cernescu, avocatul Ioan Ban, cu împuternicire avocaţială. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta a fost formulată în mod abuziv, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 214/2007, nr. 246/2007 şi nr. 395/2009. Apreciază însă că în prezenta cauză apar elemente noi, sub aspectul unuia dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului, şi anume principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie repusă în cauză. Ca atare, consideră că, în ceea ce priveşte termenul de decădere instituit prin art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, referitor la persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997, există similitudini cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.352/2008, astfel încât, în ceea ce priveşte această critică, se impune admiterea în parte a excepţiei de neconstituţionalitate formulate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.766/306/2007, Tribunalul Sibiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi a celor modificatoare al acestuia, respectiv art. I pct. 37 al titlului VI din Legea nr. 247/2005, şi a celor ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, excepţie ridicată de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi cele ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, întrucât, din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 şi art. 20 alin. (2), acestea contravin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceştia invocă Cauza Brumărescu contra României,1999, prin care s-a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, considerente aplicabile şi în privinţa dispoziţiilor de lege apreciate a fi neconstituţionale în speţa de faţă, deoarece acestea „stabilesc un nou termen pentru formularea de cereri privind restituirea terenurilor, deşi prin reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost prorogate”. Astfel, arată că „se ajunge în situaţia ca titlurile de proprietate validate de instanţe în anii 1994-1995 să fie infirmate în baza posibilităţii oferite de textele atacate”.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. În acest sens, arată că raporturile juridice asupra cărora instanţa de judecată s-a pronunţat trebuie să se bucure de stabilitate, prin aceasta conferindu-se credibilitate actului de justiţie şi eficienţă normei juridice.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, şi cele ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005.Textele de lege au următorul conţinut:– Art. 33 din Legea nr. 1/2000: „(1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite. Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de iniţiativă.(2) În situaţia în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparţinut petenţilor în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere."; … – Art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005: „Persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.”Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, acordă beneficiul repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole sau forestiere, posibilitatea fiind însă limitată la anumite categorii de persoane, şi anume acelea care au solicitat terenurile în termenul iniţial prevăzut de Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, dar nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale căror titluri de proprietate au fost anulate în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997, precum şi acelea ale căror terenuri nu au fost atribuite, în mod legal, altor persoane. Aşa fiind, legiuitorul condiţionează repunerea în termen de îndeplinirea anumitor condiţii.Ca atare, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizează tocmai asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nici prevederile art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a celor ale art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, excepţie ridicată de Ioan Pleşca şi Victoria Pleşca în Dosarul nr. 5.766/306/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește