DECIZIE nr. 337 din 16 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Surd şi Vasile Surd în Dosarul nr. 1.312/2004 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă Lucica Gheorghe, în calitate de tutore al Ilonei Moldovan, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezentă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în scopul tergiversării soluţionării cauzei la instanţa de fond şi solicită Curţii respingerea criticii ca fiind neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că autorii excepţiei critică de fapt o omisiune legislativă, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.312/2004, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Surd şi Vasile Surd.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că modul de interpretare a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanţa are posibilitatea de a dispune amânarea judecăţii o singură dată pentru lipsă de apărare, în vederea angajării unui avocat, iar nu pentru lipsa apărătorului la termenul de judecată, este neconstituţional, încălcând dreptul la apărare al părţii al cărei avocat, angajat în prealabil, nu s-a putut prezenta în instanţă.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că acordarea unui termen de judecată – a unui singur termen, pentru lipsă de apărare temeinic motivată, este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei de judecată, care, în concret, apreciază dacă în respectiva speţă se justifică o amânare sau este doar o încercare a părţilor de a tergiversa soluţionarea cauzei. De altfel, legitimitatea constituţională a interpretării legii de către judecător derivă din dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora "judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul apreciază că problema ridicată de autorii excepţiei reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Astfel, acordarea unui singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei de judecată, care, în concret, în fiecare caz, urmează să aprecieze dacă se poate vorbi despre o lipsă de apărare temeinic motivată sau doar despre o încercare a vreuneia dintre părţi de tergiversare a soluţionării cauzei. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că, întrucât din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale nu rezultă textele din Constituţie presupus a fi încălcate, sunt incidente prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora sesizările adresate Curţii trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. Prin urmare, Curtea este singura în măsură să decidă asupra cadrului constituţional în care urmează să fie examinată excepţia de neconstituţionalitate.Pe fondul problemei, se apreciază că dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin nici unui text din Constituţie, excepţia fiind neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv [lipsă de apărare], va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."Deşi autorii excepţiei nu indică în mod expres prevederea constituţională presupus a fi încălcată, din argumentele susţinute în motivarea excepţiei reiese că dispoziţiile legale criticate contravin art. 24 din Constituţia României, republicată, potrivit căruia "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, Curtea Constituţională respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej s-a reţinut că „legitimitatea constituţională a interpretării legii de către judecător derivă din dispoziţiile art. 123 alin. (2), potrivit cărora «Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii». Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate să fie mai restrictiv, obligându-l pe judecător să fie mai apropiat de lege. Acelaşi legiuitor poate însă prefera, ţinând seama de diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale, o redactare generală a legii, fără a intră în detalii, impunând judecătorului să determine semnificaţia concretă a normei legale în raport cu datele speţei pe care o soluţionează. În consecinţă, raportându-se la această categorie de critici, Curtea constată că instituirea prin lege a unei modalităţi sau a alteia de reglementare a procedurii de judecată în soluţionarea cauzelor civile este o opţiune a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3), potrivit cărora «Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege»”.Soluţia adoptată în decizia sus-menţionată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Surd şi Vasile Surd în Dosarul nr. 1.312/2004 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește