DECIZIE nr. 336 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Preda în Dosarul nr. 5.100/2004 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, personal, lipsind partea Nicolae Ghiţă, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei, având cuvântul, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.100/2004, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Preda în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate, care exclud calea de atac a apelului în cazul sentinţelor pronunţate de curţile de apel, contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 123 alin. (2) [devenit, ca urmare a revizuirii Constituţiei, art. 124 alin. (3)] privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi celor cuprinse în art. 128 (devenit, ca urmare a revizuirii Constituţiei, art. 129) privind folosirea căilor de atac.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate, care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Totodată, se arată că art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală este în concordanţă şi cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv cu cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, care consacră dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nici unul dintre principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei nu implică reglementarea uniformă pentru toate cazurile şi pentru toţi participanţii la proces a căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti. Se arată, cu referire la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, că legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiţie neavând semnificaţia accesului în toate cazurile la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Totodată, se arată că art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „prevede necesitatea existenţei unui dublu grad de jurisdicţie, şi nu a unui triplu grad”.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt o reflectare a prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală care dau în competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Se arată că art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, şi, de asemenea, asigură dreptul la două grade de jurisdicţie, în acord cu art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: […]c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 123 alin. (2) [devenit, ca urmare a revizuirii Constituţiei, art. 124 alin. (3)] privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi celor cuprinse în art. 128 (devenit, ca urmare a revizuirii Constituţiei, art. 129) privind folosirea căilor de atac.Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematică, atât prin prisma normelor constituţionale, cât şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002, Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004, şi Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, că prevederile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, precum şi faptul că aceste prevederi asigură dreptul la două grade de jurisdicţie (judecata în primă instanţă şi judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În cuprinsul jurisprudenţei menţionate Curtea a mai reţinut că art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravine prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind competenţa curţilor de apel şi a sentinţelor ce pot fi atacate cu apel nu este de natură să aducă atingere principiului constituţional ce consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, câtă vreme aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.De asemenea, nu poate fi reţinută critica art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală în raport de normele constituţionale privind folosirea căilor de atac, textul de lege criticat fiind chiar o concretizare a prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, care stabilesc cu privire la căile de atac că acestea pot fi exercitate "în condiţiile legii".Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Preda în Dosarul nr. 5.100/2004 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește