DECIZIE nr. 336 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vip Prod" – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.593/197/2009, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de recurentul-debitor Societatea Comercială "Vip Prod" – S.R.L. din Braşov cu ocazia soluţionării recursului civil formulat împotriva Încheierii de şedinţă a Camerei de Consiliu din data de 11 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Braşov, în contradictoriu cu intimatul-creditor Sorin Peneş, având ca obiect învestire cu formulă executorie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129, precum şi prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, prin reglementarea unor hotărâri judecătoreşti ce nu pot fi supuse controlului de legalitate a unei instanţe superioare, este îngrădit accesul liber la justiţie şi se instituie un regim discriminatoriu între creditor şi debitor, în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor procesuale. Astfel, se acordă numai creditorului posibilitatea de a exercita recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ce poate constitui titlu executoriu.Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins: "Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă.Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul persoanei lipsite de libertate prin arestare sau reţinere la un recurs în faţa unui tribunal.Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Acest text constituţional lăsă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atari căi de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, şi Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea neavând incidenţă în această cauză civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1 şi 1^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vip Prod" – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește