DECIZIE nr. 336 din 16 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecătoriei Câmpulung.La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ci reprezintă concretizarea principiului cuprins în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), în conformitate cu care economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, şi a celui referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.959/2002, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că, spre deosebire de celelalte forme de executare care prevăd somarea debitorului prin executorul judecătoresc, înfiinţarea popririi fără somaţie este neconstituţională, întrucât încalcă dreptul la apărare al debitorului şi, implicit, accesul liber la justiţie al acestuia.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 din Codul de procedură civilă, se apreciază că textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale consacrate de art. 135, prin indisponibilizarea sumelor existente şi viitoare din conturile bancare, deci a principalului factor de producţie – banul, paralizându-se întreaga activitate a agentului economic.Judecătoria Câmpulung apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă reglementează modalitatea de executare prin poprire şi ocrotesc atât interesele creditorului, cât şi pe cele ale debitorului sau ale terţilor ale căror bunuri sunt urmărite silit, fără a aduce atingere vreunui drept constituţional al acestora.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita creanţei. Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă ce constituie titlu executoriu. Întrucât indisponibilizarea operează numai în limita creanţei, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia această procedură paralizează întreaga activitate a agentului economic.Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text de lege prin Decizia nr. 178/2004, respingând excepţia ca neîntemeiată.Guvernul arată că executarea silită se înfăţişează ca o activitate complexă, cu caracter mixt, în care distingem o latură jurisdicţională, reprezentată prin activitatea instanţei de executare, şi o latură administrativă, constând în activitatea execuţională a executorului judecătoresc. Toate formele de executare silită sunt aduse la îndeplinire de către executorii judecătoreşti, în mod operativ, în baza cererii creditorului urmăritor. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului şi ale debitorului este asigurată de controlul instanţei asupra întregii executări, control care funcţionează, printre altele, prin mecanismul contestaţiei la executare, cale de atac specifică acestei proceduri aflată la îndemâna debitorului urmărit, în situaţia în care acesta se consideră vătămat prin executare. Aşa fiind, reglementarea criticată nu îngrădeşte în nici un fel prevederile Constituţiei, cum sunt cele referitoare la caracterul economiei de piaţă şi la libertatea comerţului.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 454: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asiguratorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunică terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.";– Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituţia României, republicată:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 454 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 178/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Curtea Constituţională respingând excepţia ca neîntemeiată. Cu acel prilej, s-a reţinut că „poprirea reprezintă o formă de executare a creanţelor şi constă în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terţului poprit, care este debitor al persoanei executate silit, în scopul achitării directe a creanţei poprite către creditor. Aşa fiind, poprirea permite creditorului să urmărească creanţele sau alte drepturi ale debitorului urmărit născute în raporturile acestuia cu terţii. Această măsură se înfiinţează, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terţului poprit, cu înştiinţarea debitorului.Curtea constată că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Însă în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 şi 24 din Constituţia republicată, este neîntemeiată".Curtea Constituţională observă că aceleaşi argumente converg în a demonstra lipsa de temei şi a criticii privind dispoziţiile art. 457 din Codul de procedură civilă.Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea reţine că textele de lege criticate nu numai că nu nesocotesc îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, dau expresie dispoziţiei constituţionale, astfel încât debitorul nu are decât să-şi execute voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile procedurale criticate sunt în concordanţă cu prevederile Legii fundamentale, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecătoriei Câmpulung.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește