DECIZIE nr. 335 din 3 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din aceasta, aprobată prin Legea nr. 200/2002



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, în integralitate, a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale art. II alin. 1 din aceasta şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) şi ale titlului X din aceasta. Excepţia a fost ridicată de Cooperativa de Credit – Banca Populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca fiind inadmisibila, cat priveşte Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, şi ca fiind neîntemeiată, cat priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.999/2001, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale art. II alin. 1 din aceasta şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) şi ale titlului X din aceasta. Excepţia a fost ridicată de Cooperativa de Credit – Banca Populara Muntenia din Targoviste într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Hotărârii nr. 103 din 13 iunie 2001 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care, în temeiul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, a fost respinsă cererea de avizare prealabilă reorganizării cooperativei.I. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale art. II alin. 1 din aceasta, se susţin, în esenta, următoarele:– adoptarea ordonanţei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constituţie, întrucât a fost semnată de primul-ministru la data de 7 decembrie 2000, după încheierea alegerilor parlamentare din acelaşi an; a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 19 decembrie 2000, şi a intrat în vigoare la data publicării "dacă în prealabil a fost depusa spre aprobare la Parlament şi/sau dacă acesta a fost convocat";– art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 încalcă principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile constituţionale ale art. 78 şi art. 114 alin. (4), prin aceea ca reglementează "înlocuirea textelor iniţiale cu alte noi texte, care cuprind noi termene, noi elemente de conduita pentru trecut şi care abroga efectele textelor iniţiale ale art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuţa a 5-a, art. 254 lit. c), art. 262 şi art. 286 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, determinând aplicarea retroactivă a legii”;– art. II alin. 1, "dispunând republicarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 cu o noua numerotare a articolelor, reglementează implicit aplicarea retroactivă a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, adică de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, data ce este anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000„.II. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) şi ale titlului X din aceasta, se susţin, în esenta, următoarele:– ordonanţa, în integralitatea ei, "cuprinde reguli care, prin natura lor, fac parte din regimul juridic general al proprietăţii, întrucât vizează elementele esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţă şi dispoziţia proprietarului asupra proprietăţii sale"; "proprietatea organizaţiilor cooperatiste de credit nu mai este definită ca o proprietate privată"; "cuprinde reguli care, prin natura lor, aduc atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale care nu pot motiva existenta unui caz excepţional pentru adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă"; art. 77 alin. (2) "face dovada ca într-adevăr Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost lipsită de existenta unui caz excepţional care să justifice adoptarea de către Guvern”, fiind astfel contrară art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1) şi art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie; reglementează „inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice ce au înfiinţat cooperativele de credit – bănci populare”; „încalcă drepturile membrilor cooperatori asociaţi care sunt proprietari ai părţilor sociale (proprietari ai unor cote-părţi din capital) şi se suprima dreptul de dispoziţie al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice ce au înfiinţat-o”; încalcă art. 107 alin. (4) din Constituţie, deoarece „este lipsită de semnatura primului-ministru”, precum şi art. 114 alin. (4) din aceasta, întrucât ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000 „au fost publicate în Monitorul Oficial al României fără a se face vreo precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament şi/sau convocarea Parlamentului”; se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece „Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementează prin ordonanţe de urgenţă”;– dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi art. 94 alin. 2 încalcă dreptul de proprietate; prevederile art. 23 ingradesc libera circulaţie a capitalurilor şi sunt în contradictie cu "definitia de asociaţie autonomă data cooperativelor de credit de art. 2 lit. b)" din aceeaşi ordonanţa; art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 alin. 2 restrang "concomitent exerciţiul dreptului la libera circulaţie şi exerciţiul dreptului de asociere al cetăţenilor, în mod discriminatoriu, în funcţie de localitatea din ţara în care şi-au stabilit domiciliul şi în funcţie de raza teritorială de operare a cooperativei de credit", ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), precum şi art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, prin aceea ca "încalcă autonomia cooperativei de credit şi ingradesc formarea şi consolidarea proprietăţii private cooperatiste"; titlul X, "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a-şi schimba forma juridică de organizare şi funcţionare în organizaţii cooperatiste de credit", contravine art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie; art. 252 alin. 1 lit. b), "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a desemna, prin procura autentică, persoane care să le reprezinte în relaţia cu Banca Naţionala a României pe perioada derulării procesului de autorizare şi suprimand, în acest fel, dreptul de dispoziţie al proprietarului în privinta reprezentării sale", este contrar art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) din Constituţie; art. 254 lit. c) se abate de la principiul neretroactivitatii legii, întrucât reglementează "un element de conduita pentru trecut […] şi sancţiunea (de respingere a cererii de avizare prealabilă) bazată pe elementul de conduita introdus pentru trecut […]".Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând ca textele de lege criticate nu încalcă principiul neretroactivitatii legii şi nici prevederile constituţionale privind adoptarea şi intrarea în vigoare a legilor şi a ordonanţelor de urgenta. Tot astfel, se arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale art. II alin. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 este inadmisibila, întrucât la data de 20 mai 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 262/2000 privind respingerea acestei ordonanţe, astfel ca prevederile legale criticate nu mai sunt în vigoare şi nu mai pot face obiectul controlului de constituţionalitate.Se considera ca susţinerile privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) şi ale titlului X din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt neintemeiate. În acest sens se arata următoarele: art. 6 alin. 1, care prevede că fiecare cooperativa de credit este obligată să se asocieze la o casa centrala a cooperativelor de credit, nu aduce atingere dreptului de dispoziţie al cooperativei asupra proprietăţii sale, ratiunea reglementării fiind „gestionarea intereselor comune ale organizaţiilor cooperatiste de credit, urmărirea centralizata a respectării dispoziţiilor legale, precum şi exercitarea supravegherii asupra organizării şi funcţionarii acestora”; art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 alin. 2, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 200/2002, nu sunt contrare art. 25 şi 37 din Constituţie, deoarece textele criticate reprezintă o concretizare a principiului teritorialitatii care sta la baza organizării şi funcţionarii organizaţiilor cooperatiste de credit, iar condiţia existenţei domiciliului persoanei în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, pentru dobândirea calităţii de membru cooperator, corespunde scopului principal al activităţii cooperativei, asa încât, în baza principiului simetriei juridice, şi încetarea acestei calităţi este determinata de schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit; art. 20 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) atâta timp cat casa centrala garantează în întregime obligaţiile cooperativelor de credit; prevederile art. 94 alin. 2 nu aduc atingere atributelor dreptului de proprietate al cooperativelor, întrucât, din interpretarea sistematica a dispoziţiilor constituţionale, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate se reglementează prin lege; raportarea prevederilor art. 252 alin. 1 lit. b) la prevederile art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) din Constituţie este lipsită de relevanta; art. 254 lit. c) nu cuprinde dispoziţii care, prin natura lor, retroactiveaza; susţinerea neconstitutionalitatii titlului X, în ansamblul sau, prin raportare la art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) este lipsită de relevanta.Cat priveşte susţinerile referitoare la inexistenta cazului excepţional care să justifice reglementarea domeniului organizaţiilor cooperatiste de credit prin procedura ordonanţei de urgenta, se arata ca, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, interesul public invocat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 „l-a constituit, pe de o parte, faptul ca organizaţiile cooperatiste de credit – bănci populare nu erau supuse cerinţelor generale prudentiale şi operationale aplicabile instituţiilor de credit şi nici nu faceau parte dintr-un sistem de garantare a depozitelor, asa cum se arata în Nota de fundamentare a acestui act normativ, iar, pe de altă parte, în privinta autorizării şi supravegherii cooperativelor de credit – bănci populare, legislaţia anterioară nu prevedea nici o atribuţie a Băncii Naţionale a României sau a altei autorităţi”.Cu referire la critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 este contrară art. 107 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu este semnată de primul-ministru, se arata ca, „la data semnării ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercită atribuţiile, situaţie reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală”.Se considera ca raportarea neconstitutionalitatii ordonanţei, în ansamblul sau, la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) şi k) din Constituţie este, de asemenea, neîntemeiată, "având în vedere ca singura condiţie stabilită de legiuitorul constituant pentru adoptarea ordonanţelor de urgenta este cea referitoare la existenta cazului excepţional, utilizarea altor proceduri constituţionale, asa cum este legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice, nefiind obligatorie, cu atât mai mult cu cat restrangerea numai la anumite domenii de reglementare este expres prevăzută doar pentru ordonanţele emise în baza legii de abilitare".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în redactarea formulată de autorul acesteia, îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi dispoziţiile art. II alin. 1 din aceasta şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din aceasta.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata următoarele:I. Prin Legea nr. 262/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost respinsă. În consecinţa, dispoziţiile ordonanţei criticate, în integralitate, cat şi cele ale art. II alin. 1 din aceasta nu mai pot face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 urmează a fi respinsă ca inadmisibila.Curtea observa însă ca dispoziţiile art. I pct. 39, 41, 42, 46, 48 şi 52 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 272/2000, prin care erau modificate prevederile art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 254 lit. c), art. 262 şi art. 286 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, sunt preluate, într-o redactare identică, prin art. I pct. 81, 83, 84, 88, 90 şi 98 din Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Cat priveşte dispoziţiile art. 23 alin. 2 din ordonanţa, criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca acestea au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2002. Asa fiind, prin prezenta decizie, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe în legătură cu constituţionalitatea prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002. Prevederile de lege menţionate au următorul conţinut:– Art. 6 alin. 1: "Fiecare cooperativa de credit este obligată să se afilieze la o casa centrala a cooperativelor de credit.";– Art. 8 alin. 1: "Poate fi membru cooperator orice persoană fizica care are capacitate deplina de exerciţiu, domiciliază în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vărsat cel puţin numărul de părţi sociale stabilit prin actul constitutiv-cadru.";– Art. 13: "Calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit încetează prin retragere, prin schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, prin excludere sau ca urmare a decesului. De asemenea, calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit poate inceta şi ca urmare a divizării, fuziunii sau lichidării cooperativei de credit.";– Art. 20: "Cooperativele de credit vor cotiza pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale, potrivit reglementărilor emise de casa centrala în acest scop. Cotizaţiile plătite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.";– Art. 23 alin. 2: "Raza teritorială de operare a unei cooperative de credit va cuprinde o arie determinata din cadrul unui judeţ, care poate include localităţi urbane şi rurale invecinate sau neinvecinate.";– Art. 94 alin. 2: "Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie şi sa verse părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social dacă prin actul constitutiv-cadru sau prin celelalte reglementări ale casei centrale nu se prevede o valoare mai mare. În funcţie de valoarea capitalului social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de către fiecare cooperativa de credit se va recalcula valoarea participatiei la capitalul casei centrale la care este afiliată. Diferenţele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârşitul exerciţiului financiar.";– Art. 246 alin. 2: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu solicita în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă autorizarea de către Banca Naţionala a României în condiţiile prevederilor secţiunii 1 sau a 2-a din cap. 1 al prezentului titlu se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit.”;– Art. 248 alin. 2: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu remit, în forma şi la termenele specificate, declaraţia prevăzută la art. 247 pierd dreptul de a solicita autorizarea de către Banca Naţionala a României, se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit.”;– Art. 249: "În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă organizaţiile cooperaţiei de credit care sunt organizate şi funcţionează potrivit Legii nr. 109/1996 şi care au hotărât sa funcţioneze în cadrul unei reţele în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă vor depune la Banca Naţionala a României o cerere colectivă în conformitate cu prevederile art. 252.”;– Art. 252 alin. 1 lit. b): "În vederea obţinerii avizului prealabil de constituire sau, după caz, de reorganizare, organizaţiile cooperaţiei de credit care au hotărât sa funcţioneze în cadrul unei reţele, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, vor prezenta Băncii Naţionale a României, prin persoanele împuternicite, următoarea documentaţie: […]b) procura autentică prin care organizaţiile cooperaţiei de credit desemnează una sau mai multe persoane să le reprezinte în relaţia cu Banca Naţionala a României pe perioada derulării procesului de autorizare; aceste persoane îi vor reprezenta şi pe membrii fondatori ai organizaţiilor cooperatiste de credit care urmează să se înfiinţeze."; … – Art. 254 lit. c): "Cererea de avizare prealabilă a constituirii sau, după caz, a reorganizării reţelei va fi respinsă dacă: […]c) una sau mai multe organizaţii ale cooperaţiei de credit existente au înregistrat un nivel negativ al activului net, potrivit bilanţului contabil prevăzut la art. 252 alin. 1 lit. d) liniuţa a 5-a, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 146 alin. (3)."; … – Art. 262: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu au obţinut autorizaţia de funcţionare potrivit prezentei secţiuni sau au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 109/1996.”;– Art. 286: "La 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga: titlul III – Cooperativa de credit – banca populara; titlul IV – Casa teritorială a cooperativelor de credit; titlul VI – Casa cooperativelor de credit – CREDITCOOP, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la organizaţiile cooperaţiei de credit din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificarea corespunzătoare a titlului acesteia, precum şi orice alte dispoziţii contrare.Prevederile Legii nr. 109/1996 rămân aplicabile în cazurile arătate la art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 262 şi 287 din prezenta ordonanţă de urgenţă, până la obţinerea de către organizaţiile cooperaţiei de credit a autorizaţiei de funcţionare din partea Băncii Naţionale a României sau, după caz, până la lichidarea acestora.”;– Titlul X: "Dispoziţii tranzitorii".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (2), art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1), art. 78, art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1) şi (4) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care prevăd:– Art. 15 alin. (2): " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 25 alin. (2): "Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara.";– Art. 37 alin. (1): "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.";– Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";– Art. 72 alin. (3) lit. f) şi k): "(3) Prin lege organică se reglementează: […]f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; […] … k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;"; … – Art. 74 alin. (1): "Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.";– Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";– Art. 107 alin. (4): "Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.";– Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. […](4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."; … – Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … I. O prima critica de neconstituţionalitate vizează Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitatea sa. Sub acest aspect, se considera ca reglementand, în absenta unui caz excepţional, în domeniul rezervat legilor organice, ordonanţa încalcă dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1) şi art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi ale art. 107 alin. (4) din aceasta, prin aceea că nu este semnată de primul-ministru. Se mai susţine ca ordonanţa dispune „inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice care au înfiinţat cooperativele de credit – bănci populare” şi au calitatea de proprietari ai părţilor sociale. De asemenea, se considera ca neconstituţionalitatea ordonanţei rezultă şi din faptul ca a fost publicată în Monitorul Oficial al României „fără a se face o precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament şi/sau convocarea Parlamentului”, precum şi din încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât „Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementează prin ordonanţe de urgenţă”.În legătură cu susţinerea referitoare la imposibilitatea reglementării prin ordonanţe de urgenţă în domeniul rezervat legilor organice, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca aceasta interdicţie priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare şi rezultă direct din dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (1), care stabileşte ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitoare la ordonanţele de urgenta ale Guvernului. Sub acest aspect, ordonanţa criticata nu contravine textului constituţional invocat, iar interesul public ce a stat la baza adoptării ei a fost garantarea economiilor populaţiei, în condiţiile în care Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, cu modificările ulterioare, nu stabilea garanţii prudentiale pentru cooperativele de credit, care erau exceptate de la regimul de autorizare şi supraveghere al Băncii Naţionale a României. Asa fiind, critica urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.Neîntemeiată este şi susţinerea potrivit căreia ordonanţa reglementează "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice". Din dispoziţiile ordonanţei rezultă ca schimbarea formei de organizare a cooperativelor de credit nu se face în baza voinţei legiuitorului, ci conform voinţei membrilor acestor cooperative, înfiinţate în temeiul Legii nr. 109/1996, cu modificările ulterioare, care au posibilitatea de a opta pentru noile forme de organizare. În condiţiile în care schimbarea formei de organizare a cooperativei de credit este expresia voinţei membrilor care au constituit-o, nu se încalcă, asa cum susţine autorul excepţiei, dreptul lor de proprietate asupra părţilor sociale şi nici nu „se suprima dreptul de dispoziţie al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice ce au înfiinţat-o”.În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 107 alin. (4) din Constituţie, constând în lipsa semnăturii primului-ministru, Curtea retine din punctul de vedere al Guvernului ca "la data semnării ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercită atribuţiile (situaţie reglementată de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentală)".O alta critica de neconstituţionalitate se întemeiază pe susţinerea potrivit căreia din Monitorul Oficial al României nu rezultă ca ordonanţa ce face obiectul excepţiei ar fi fost depusa la Parlament, ceea ce contravine art. 114 alin. (4) din Constituţie. Aceasta critica urmează a fi înlăturată. Din însuşi faptul publicării reiese ca, în prealabil, ordonanţa a fost depusa la Parlament, astfel cum prevăd art. 78 şi art. 114 alin. (4) din Constituţie, invocate chiar de autorul excepţiei.În sfârşit, şi motivul de neconstituţionalitate rezultând din încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin aceea ca "Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementează prin ordonanţe de urgenţă", urmează a fi respins. Din conţinutul art. 114 alin. (4) din Constituţie, care prevede că "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu", rezultă ca ordonanţele de urgenta sunt supuse controlului parlamentar, ceea ce face ca Parlamentul sa nu-şi piardă calitatea de unic organ legiuitor.II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000.Astfel, se sustine ca dispoziţiile din ordonanţa cuprinse în art. 6 alin. 1, care instituie obligaţia cooperativelor de credit de a se afilia la o casa centrala a cooperativelor de credit, în art. 20, cu privire la constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale prin plata unor cotizatii, precum şi în art. 94 alin. 2, referitoare la subscrierea şi vărsarea de părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul social al cooperativelor, încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la ocrotirea proprietăţii private.Analizând susţinerile formulate, Curtea constata ca, dimpotriva, prin dispoziţiile de lege menţionate se ocroteşte dreptul de proprietate atât al cooperativelor de credit, cat şi al membrilor cooperatori, iar prin cotizatia datorată se constituie o rezervă mutuala prin care casa centrala a cooperativelor de credit garantează obligaţiile cooperativelor şi, pe aceasta cale, proprietatea lor.În opinia autorului excepţiei, în esenta, prevederile art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 din ordonanţa ingradesc libera circulaţie a capitalurilor şi restrang exerciţiul dreptului la libera circulaţie şi exerciţiul dreptului de asociere al cetăţenilor, în mod discriminatoriu, în funcţie de localitatea din ţara în care şi-au stabilit domiciliul şi în funcţie de raza teritorială de operare a cooperativei de credit, şi limitează autonomia cooperativei de credit, precum şi formarea şi consolidarea proprietăţii private cooperatiste. Se considera ca, astfel, se încalcă dispoziţiile art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.Din examinarea acestor sustineri, Curtea retine ca dispoziţiile art. 8 alin. 1, potrivit cărora membrul cooperator trebuie să domicilieze în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, nu încalcă libera circulaţie a capitalurilor şi nici nu sunt în contradictie cu definitia de asociaţie autonomă data cooperativelor de credit prin art. 2 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 97/2000. Condiţia prevăzută de textul de lege criticat rezultă din principiul teritorialitatii care sta la baza organizării cooperativelor de credit şi nu este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate. Tot astfel, prevederile art. 13, referitoare la cazurile de încetare a calităţii de membru cooperator al unei cooperative de credit, printre care şi schimbarea domiciliului în afară razei teritoriale de operare a cooperativei, fiind consecinţa simetriei juridice în raport cu prevederile art. 8 alin. 1, nu încalcă textele din Constituţie menţionate. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 23 se susţine ca raza teritorială de operare a unei cooperative de credit, stabilită potrivit acestui text, este mai mica decât a oricăror agenţi economici care pot acorda împrumuturi în baza Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare. Sub aspectul criticat, Curtea retine ca, pentru protecţia persoanelor care devin membri ai cooperativelor de credit, legiuitorul a înţeles sa restrângă aria de operare a cooperativei în raport cu cea a unei bănci, din motive prudentiale, ceea ce nu contravine art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.Pentru considerentele arătate, criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 urmează a fi respinse ca neintemeiate.O alta critica de neconstituţionalitate priveşte art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2 şi art. 262 din ordonanţa, în temeiul cărora organizaţiile cooperaţiei de credit, organizate în baza Legii nr. 109/1996, cu modificările ulterioare, care nu solicita sau nu obţin autorizarea Băncii Naţionale a României, se dizolva sau pierd dreptul de a solicita aceasta autorizare, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, „contravine art. 100 din Legea nr. 99/1999„.Critica nu poate fi reţinută, întrucât nu intră în competenţa Curţii examinarea conformitatii dintre diferite dispoziţii legale, ci numai concordanta cu principiile şi normele constituţionale. În acest sens este jurisprudenta constanta a Curţii, din care menţionăm, de exemplu, Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999.Pentru aceleaşi considerente urmează a fi respinsă şi susţinerea potrivit căreia art. 252 alin. 1 lit. b) din ordonanţa criticata, care prevede că organizaţiile cooperaţiei de credit sunt obligate sa desemneze, prin procura autentică, una sau mai multe persoane care să le reprezinte în relaţia cu Banca Naţionala a României, pe perioada derulării procesului de autorizare, contravine art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 254 lit. c) în redactarea din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, precum şi cele ale art. 286 sunt contrare principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constituţie, precum şi art. 78 din aceasta, care dispune ca legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.Examinând susţinerile formulate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii care, prin natura lor, retroactiveaza.În sfârşit, o ultima critica de neconstituţionalitate priveşte prevederile titlului X din ordonanţa, denumit "Dispoziţii tranzitorii". Potrivit criticii, aceste prevederi, "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a-şi schimba forma juridică de organizare şi funcţionare în organizaţii cooperatiste de credit", contravin art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.Aceste critici nu pot fi reţinute. Titlul X al ordonanţei prevede dreptul organizaţiilor cooperaţiei de credit de a opta pentru reorganizare ca organizaţii cooperatiste de credit sau pentru schimbarea formei juridice în societate comercială pe acţiuni, în ambele situaţii cu autorizarea Băncii Naţionale a României. Consecinţa nerespectării acestor prevederi este dizolvarea organizaţiei cooperaţiei de credit. Potrivit Legii bancare nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, în România activitatea bancară se desfăşoară prin Banca Naţionala a României, prin bănci şi prin alte persoane juridice autorizate sa desfăşoare activităţi bancare, iar potrivit art. 90 din lege, „Instituţiile, altele decât băncile, abilitate prin lege sa desfăşoare activităţi bancare, se supun autorizării, supravegherii prudentiale şi reglementărilor Băncii Naţionale a României”. Cooperativele de credit, înfiinţate în baza Legii nr. 109/1996, cu modificările ulterioare, deşi desfasurau activităţi bancare, nu erau supuse exigenţelor cu privire la autorizarea constituirii şi a supravegherii prudentiale din partea Băncii Naţionale a României. Asa fiind, prin prevederile titlului X din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 „băncile populare” sunt obligate sa opteze pentru una din formele de organizare aici reglementate şi supuse autorizării Băncii Naţionale a României, sub sancţiunea dizolvării. Aceasta sancţiune a dizolvării nu este de natura sa desfiinteze proprietatea privată a organizaţiilor cooperatiste de credit, ci sa o supună unui regim constituţional de funcţionare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, excepţie ridicată de Cooperativa de credit – Banca populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curţii Supreme de Justiţie-Secţia de contencios administrativ.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul menţionat.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește