DECIZIE nr. 335 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Marius Ionescu în Dosarul nr. 2.463/62/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, întrucât acestea şi-au încetat aplicabilitatea, şi ca neîntemeiată a celei privind dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, având în vedere că acestea nu contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.463/62/2006, Tribunalul Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Marius Ionescu cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că amânarea repetată sine die a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 încalcă grav Constituţia. Se mai arată că Guvernul legiferează în mod discreţionar, contrar principiului separaţiei puterilor în stat.Tribunalul Braşov – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată că instanţa de contencios constituţional, prin mai multe decizii, a constatat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 în raport cu critici similare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, instanţa apreciază că acestea nu încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie şi că acest text constituţional nu limitează dreptul Guvernului de a adopta mai multe ordonanţe de urgenţă, chiar referitoare la acelaşi act normativ.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 este inadmisibilă, textul criticat nemaifiind în vigoare. Cu privire la dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, se apreciază că acestea sunt constituţionale, ordonanţa de urgenţă fiind adoptată cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005, precum şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006. Curtea reţine că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, sunt criticate numai prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, care au următorul cuprins:– Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 – „Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. 512. – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006».";– Art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 – „Termenul prevăzut la art. 512 din Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se prorogă la data de 1 septembrie 2008.”Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 76 alin. (2) privind adoptarea legilor şi hotărârilor şi ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Curtea s-a mai pronunţat cu privire la problema admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, invocată ulterior datei de 1 septembrie 2006, iar prin Decizia nr. 705 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 951 din 24 noiembrie 2006, a statuat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, potrivit cărora a fost stabilit un termen de intrare în vigoare a anumitor acte normative, şi-au încetat aplicabilitatea.Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, Curtea reţine că adoptarea ordonanţelor de urgenţă este condiţionată de existenţa unor „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În cauza de faţă se constată că Guvernul a motivat această urgenţă în cuprinsul ordonanţei prin existenţa unor deficienţe şi lacune ale Legii nr. 301/2004 – Codul penal, „constatate cu ocazia evaluării şi analizei, în cadrul comisiei constituite în cadrul Ministerului Justiţiei, a aspectelor semnalate de instanţele judecătoreşti şi parchete, precum şi controversele privind interpretarea dispoziţiilor acesteia, [de unde] a rezultat concluzia că în forma actuală Codul penal adoptat în anul 2004 nu poate intră în vigoare, fiind necesară reanalizarea anumitor soluţii propuse prin noul Cod penal şi regândirea anumitor instituţii pentru a oferi soluţii viabile, moderne, dar mai cu seamă eficiente, în acord cu legislaţiile penale occidentale şi cu tendinţele politicii penale europene”.De asemenea, s-a mai arătat că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, s-a amânat intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 94/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal până la data de 1 septembrie 2006, întrucât până la această dată nu sunt posibile promovarea şi intrarea în vigoare a unui proiect de lege care să remedieze deficienţele constatate.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că această ordonanţă de urgenţă nu a fost adoptată pe motive de oportunitate, ci din nevoia urgentă de a asigura eficienţa sistemului judiciar penal, în sensul de a nu da posibilitatea intrării în vigoare a unei legi incomplet adaptate. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o perturbare a acestui sistem, cu consecinţe deosebit de grave. Prin urmare, ordonanţa de urgenţă analizată respectă cerinţele imperative stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituţie.Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, întrucât în acest caz Guvernul nu acţionează ca autoritate administrativă, ci în baza delegării exprese prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, nici prevederile art. 76 alin. (2) nu au incidenţă în cauză, întrucât acestea se referă la majoritatea necesară pentru adoptarea legilor ordinare de către Parlament, pe când, în cauză, este criticată o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern.Având în vedere cele expuse mai sus, nu se poate susţine în niciun fel încălcarea prevederilor constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marius Ionescu în Dosarul nr. 2.463/62/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia penală.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește