DECIZIE nr. 335 din 28 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicată de Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI), de Asociaţia Naţionala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu în Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecătoriei Sectorului 2, municipiul Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 noiembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 18.518/2000, Judecătoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-16 şi art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Investitorilor, de Asociaţia Naţionala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu într-o cauza penală având ca obiect art. 215 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI) susţine ca, "deşi Legea nr. 333/2001 a fost adoptată «pentru protecţia intereselor investitorilor»”, dispoziţiile acesteia „nu pun pe picior de egalitate investitorii FNI”, ci conţin „prevederi discriminatorii referitoare la situaţia investitorilor” sub aspectul cuantumului despăgubirilor şi al priorităţii acordării acestora, pe criterii arbitrare (veniturile pe membru de familie şi efectuarea unor rascumparari în perioada de funcţionare), ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 4 referitoare la „«egalitatea între cetăţeni…. fără deosebire de… avere»”. Se mai arata ca dispoziţiile legii criticate „prin care se distribuie ajutoare sociale pentru investitorii cei mai afectaţi de situaţia actuala” din fonduri ce sunt proprietatea comuna a tuturor investitorilor, fără aprobarea Adunării generale a investitorilor, încalcă art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, care reglementează protecţia proprietăţii private.În continuare, se apreciază ca "prevederile art. 7 pct. b) încalcă drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI, prevăzute şi de art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993, art. 475, 480, 481, 969, 970 din Codul civil”, solicitandu-se Curţii constatarea neconstitutionalitatii acestora. De asemenea, se solicita Curţii „să constate ca, începând cu art. 9, cap. IV, prevederile legii nu mai au nici o legătură cu asa-zisele ajutoare financiare pentru investitorii FNI cei mai afectaţi”. În acest sens, se susţine ca împuternicirea, prin legea criticata, a Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare de a se substitui drepturilor exclusive şi inalienabile ale investitorilor Fondului Naţional de Investiţii, deşi potrivit art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, investitorii înşişi hotărăsc „într-o situaţie de criza, prin Adunarea generală a investitorilor (AGI), organizată în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în criza”, reprezintă „un abuz cras, o ilegalitate strigatoare la cer, care arata ca de fapt nu se doreşte rezolvarea problemei FNI, ci manipularea investitorilor prin intermediul unui terţ, reprezentant al statului”.Solicitând constatarea neconstitutionalitatii art. 9 alin. (1) şi a art. 10 din Legea nr. 333/2001, autorul excepţiei considera ca, în cazul Fondului Naţional de Investiţii, „Consiliul de încredere nu mai reprezintă pe investitori încă de la momentul declanşării crizei”, fapt anuntat public încă de atunci de către Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Investitorilor, dar abia „la peste un an de la producerea fraudei”, prin art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 „se prevede că membrilor Consiliului de încredere li se interzice, pe viitor, dreptul de a mai desfăşura activităţi în piaţa fondurilor mutuale”. Se apreciază ca în felul acesta „prevederile art. 9 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) se bat cap în cap, chiar în textul aceleiaşi legi” şi totodată se încalcă dreptul la informare prevăzut la art. 31 din Constituţie, „deoarece ni s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei şi portofoliului FNI, necesare pentru pregătirea în cunoştinţa de cauza a AGI”.Se susţine ca dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, care prevăd ca „printre alte subiecte pe ordinea de zi a AGI se poate afla problema transformarii în fond închis a FNI”, încalcă prevederile art. 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993, potrivit cărora, într-o asemenea situaţie, „investitorii pot decide continuarea activităţii fondului, fuziunea cu alt fond de investiţii sau lichidarea fondului” şi ca, de fapt, acest articol „dublează şi parţial modifica prevederile legale în vigoare”. De altfel, se arata în continuare, conform legislaţiei în materie comercială nici o societate nu se poate transforma în alta fără lichidare, or, „atât art. 9 alin. (2), cat şi art. 13 vorbesc despre posibilitatea transformarii FNI în fond închis şi de reglementări, în acest sens, care ar urma să fie adoptate de CNVM”. În consecinţa, se solicita Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 alin. (2) şi ale art. 13 din legea criticata.În opinia autorului excepţiei dispoziţiile art. 11 şi 12 din lege, potrivit cărora "organizarea AGI se face de către altcineva (ORCB) cu banii investitorilor, tocmai pentru ca investitorii sa nu poată dispune liber asupra propriei proprietăţi din societate", deşi "legislaţia existenta prevede că organizarea oricărei AGI, la societăţile civile sau comerciale, se face de către membrii societăţii, cu banii societăţii, deci ai investitorilor", contravin, ca de altfel întregul capitol IV din Legea nr. 333/2001, prevederilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie.În susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor cap. V Măsuri pentru reglementarea unor raporturi între Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, precum şi a art. 14 alin. (1) din legea criticata, prin care se instituie "un transfer de drepturi şi obligaţii asumate de către C.E.C., către ORCB", se apreciază ca aceste reglementări "reprezintă o infrangere abuzivă a voinţei titularilor drepturilor corelative, care conduce la dispariţia acestor drepturi, izvorâte în acelaşi raport juridic", astfel ca "eliberarea de obligaţie a unei persoane de drept privat faţă de o altă persoană de drept privat, prin intervenţia statului, echivaleaza cu o expropriere a titularului dreptului de creanta corelativ".Se mai considera ca art. 14 din Legea nr. 333/2001 contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 41 alin. (1)-(3), art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6), precum şi, în ordinea enumerării lor de către autorul excepţiei, ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) cu referire „aici la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993„, ale art. 51 şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Asociaţia Naţionala a Investitorilor FNA, ridicand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 333/2001, apreciază ca acestea „fac discriminare între investitorii FNI şi FNA”, ceea ce aduce „o grava atingere” art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) şi (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din Constituţie.În motivarea excepţiei Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu şi Gheorghe Negura susţin ca art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, „precum şi legea în integralitatea sa, cu referire specială la prevederile art. 1-3, 7, 9-16, 18 sunt neconstituţionale şi încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 16 punctul 1, art. 41 punctul 1, art. 37 punctul 1, art. 49 alin. 1 şi 2 şi art. 134 punctul 1 şi punctul 2 litera a) din Constituţia României”.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca "Legea nr. 333/2001, prin întreg conţinutul şi finalitatea sa”, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, „întrucât creează discriminări între aceleaşi categorii de cetăţeni ai României, şi anume investitorii la Fondul Naţional de Investiţii”. Or, se susţine în continuare, „în conformitate cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se pot crea discriminări între cetăţeni pe criterii de […] avere sau de origine socială, astfel ca se contravine principiului constituţional din art. 20 al Constituţiei” care, în privinta drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, stabileşte aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaţionale, dacă exista neconcordante între acestea şi legile interne. Se considera, de asemenea, ca prevederile legii criticate contravin şi dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi lit. f) din Constituţie, întrucât „întreaga Lege nr. 333/2001 impune investitorilor Fondului Naţional de Investiţii anumite reguli incompatibile cu economia de piaţa şi libertatea comerţului şi care în nici un caz nu pot crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii”.Cu privire la neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 333/2001 se arata ca prin aceste dispoziţii investitorii la Fondul Naţional de Investiţii sunt trataţi „în raport de nişte criterii stabilite într-un mod cu totul arbitrar de către legiuitor”, ceea ce produce o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi „o discriminare între investitori, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, între această categorie de investitori şi cei care nu îndeplinesc aceste condiţii”.Se apreciază ca art. 11 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, care stabilesc procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, contravin art. 37 din Constituţie, referitor la dreptul de asociere, întrucât acest Fond „este o societate civilă creata prin asocierea libera a membrilor săi, în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează modul de organizare şi funcţionare a unor asemenea societăţi civile”, şi, conform Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, precum şi celorlalte acte normative în materie, „singurii care pot decide asupra viitorului Fondului Naţional de Investiţii sunt investitorii Fondului”. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, „prin conţinutul art. 11 şi 13 din Legea nr. 333/2001 se încalcă şi prevederile art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care se arata în ce cazuri poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi şi întinderea acestor restrangeri”.În susţinerea neconstitutionalitatii art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se arata ca, „prin transmiterea obligatorie a drepturilor şi obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, prin efectul aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, se încalcă dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 41 alin. (1), conform cărora creanţele asupra statului sunt garantate, având în vedere ca Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare nu este o instituţie garantată suta la suta de către stat”.Potrivit Încheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 18.518 de Judecătoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt şi Costica Turcanu şi Costin Boiangiu, dar nici în conţinutul acesteia şi nici în actele dosarului nu se regăsesc susţinerile acestora privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 333/2001.În opinia instanţei de judecată excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, dar, "constatând ca sunt îndeplinite în cauza condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale prevăzute de art. 23 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 144 lit. c) din Constituţia României, va face aplicarea dispoziţiilor art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992".Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, sub un prim aspect, se arata ca Legea nr. 333/2001: are în vedere diminuarea consecinţelor situaţiei create la Fondul Naţional de Investiţii, iar nu soluţionarea definitivă, prin lege, a acestei situaţii; instituie un sistem de ajutorare financiară a persoanelor pagubite, cu posibilităţi materiale reduse; capitolul IV din lege are în vedere unele măsuri cu privire la continuarea sau nu, în viitor, a activităţii Fondului Naţional de Investiţii, decizia aparţinând însă exclusiv Adunării generale a investitorilor; subrogarea Agenţiei pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, ca instituţie a statului specializată în recuperarea creanţelor, în drepturile şi obligaţiile C.E.C. ar putea fi benefica. În legătură cu susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arata ca prevederile legii criticate stabilesc unele măsuri pe care statul le considera necesare pentru sprijinirea categoriilor defavorizate şi care nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Legii nr. 333/2001 în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, se apreciază ca prin subrogarea Autorităţii de Valorificare a Activelor Bancare în drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. se urmăresc recuperarea în baza procedurilor speciale a creanţelor C.E.C. şi totodată stingerea obligaţiilor acesteia rezultând din acte juridice. În sfârşit, se mai arata ca actul normativ criticat nu este contrar prevederilor constituţionale ale art. 37 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi (2) şi art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), iar în ceea ce priveşte dispoziţiile cap. IV din lege care reglementează unele măsuri pentru continuarea activităţii Fondului Naţional de Investiţii sub forma unui fond închis de investiţii, apreciate de asemenea ca fiind neconstituţionale, se considera ca „legea oferă doar unele repere şi soluţii la indemana investitorilor, în considerarea rezolvarii în interes general a situaţiei create”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform Încheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 18.518/2000, dispoziţiile art. 1-3, art. 7, art. 9-16 şi art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii.În realitate, potrivit susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, sunt criticate atât Legea nr. 333/2001, în ansamblu, cat şi, în special, dispoziţiile art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi art. 14, care au următorul cuprins:"Art. 1. – Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, unele măsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum şi pentru reglementarea unor raporturi între Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.- S.A. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare.Art. 2. – Persoanele fizice care au investit la Fondul Naţional de Investiţii beneficiază de ajutor financiar în cuantumul şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.Art. 3. – (1) Beneficiază de un ajutor financiar de până la 10.000.000 lei persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:a) au investit în unităţi de fond la Fondul Naţional de Investiţii şi nu au efectuat nici o răscumpărare de unităţi de fond; … b) au un venit net lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de până la 1.000.000 lei. … (2) În sensul prezentei legi, prin termenul familie se înţelege soţul, sotia şi copiii minori aflaţi în întreţinerea acestora. Se asimilează termenului familie şi persoana singura care are copii în întreţinere. … (3) În cazul în care suma care a fost investită este mai mica decât ajutorul financiar prevăzut la alin. (1), ajutorul care se acordă persoanei în cauza se reduce până la limita sumei investite. […] … Art. 7. – Fondul prevăzut la art. 6 se constituie din următoarele surse:a) contribuţia societăţilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, în cuantumul care se aproba prin hotărâre a Guvernului; … b) dobânzi încasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului; … c) vărsăminte, donaţii, făcute de persoane fizice sau juridice, precum şi alte surse, în condiţiile legii. […] … Art. 9. – (1) În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, cu acordul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, asigura încheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activităţii fondului. Raportul de audit include, fără a se limita la acestea, calcularea activelor totale şi a obligaţiilor, precum şi o evaluare generală a situaţiei financiare a fondului.(2) Adunarea generală a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii decide, conform legii, cu privire la continuarea activităţii fondului, transformarea în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, sau lichidarea fondului. … Art. 10. – În cazul în care Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 9, acestea se aduc la îndeplinire de către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare.Art. 11. – Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevăzut la art. 9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor şi, după caz, pentru finalizarea procedurilor de transformare în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, se avanseaza de către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare din fondul prevăzut la art. 6, urmând să fie recuperate din activele fondului sau din sumele obţinute prin lichidarea activelor acestuia, dacă investitorii hotărăsc lichidarea.Art. 12. – După finalizarea procedurilor de transformare a Fondului Naţional de Investiţii reprezentanţii acestuia pot solicita instanţelor judecătoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia.Art. 13. – (1) Procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, precum şi organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.(2) Membrilor Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, precum şi persoanelor care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societăţii Comerciale SOV INVEST – S.A. li se interzice dreptul de a mai desfăşura activităţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare. … Art. 14. – (1) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fără plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST – S.A., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.(2) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. şi dobândeşte calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale sau altor dispoziţii legale, astfel:– Art. 1-3 din Legea nr. 333/2001 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) „Statul român”, art. 4 „Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni”, art. 15 „Universalitatea”, art. 16 „Egalitatea în drepturi”, art. 20 „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, art. 21 „Accesul liber la justiţie”, art. 41 alin. (1)-(3) „Protecţia proprietăţii private”, art. 47 alin. (2) şi (4) „Dreptul de petiţionare”, art. 51 „Respectarea Constituţiei şi a legilor”, art. 58 alin. (1) „Rolul şi structura Parlamentului”, art. 79 alin. (1) „Consiliul Legislativ”, art. 80 alin. (2) „Rolul Preşedintelui”, art. 101 alin. (2) „Rolul şi structura Guvernului”, art. 107 alin. (2) „Actele Guvernului”, art. 123 „Înfăptuirea justiţiei”, art. 125 „Instanţele judecătoreşti” şi art. 136 alin. (1) „Sistemul financiar”, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale „Interzicerea discriminarii”;– Art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001 este contrar art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, precum şi art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil;– Art. 9-13 ale legii criticate contravin atât prevederilor din Constituţie invocate în susţinerea neconstitutionalitatii art. 1-3 din lege, cat şi art. 31 "Dreptul la informaţie", art. 37 "Dreptul la asociere", art. 41 alin. (1)-(3) "Protecţia proprietăţii private", art. 49 "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 134 "Economia" şi art. 135 "Proprietatea", toate din Constituţie. De asemenea, se susţine ca art. 9-13 din lege contravin şi art. 39 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993;– Art. 14 din lege încalcă dispoziţiile art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 41 alin. (1)-(3) "Protecţia proprietăţii private", art. 134 alin. (2) lit. a) "Economia" şi art. 135 alin. (6) "Proprietatea" din Constituţie.Totodată autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai considera ca dispoziţiile criticate contravin şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.I. O prima categorie de critici priveşte atât dispoziţiile Legii nr. 333/2001 în întregul său, cat şi dispoziţiile art. 1-3 din aceasta, în legătură cu care se susţine, în esenta, ca instituie unele discriminări între investitori sub aspectul despăgubirilor şi al priorităţii acordării acestora, incalcandu-se astfel, cu deosebire, dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) „care prevede egalitatea între cetăţeni fără deosebire de… avere” şi ale art. 16 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.Din analiza conţinutului textelor de lege considerate ca fiind neconstituţionale Curtea retine ca acestea nu au ca obiect acordarea unor despăgubiri investitorilor Fondului Naţional de Investiţii şi nici răscumpărarea de unităţi de fond de către investitori. Dispoziţiile art. 1-3 din Legea nr. 333/2001 au ca obiect acordarea unor ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, în condiţiile în care acest fond a intrat în incapacitate de plată. Subiectii beneficiari ai ajutoarelor sunt, asa cum rezultă din expunerea de motive a legii, persoane fizice „aflate în situaţii sociale deosebite”. Ratiunea legii rezultă din faptul ca la sfârşitul lunii mai 2000 Fondul Naţional de Investiţii, înfiinţat în anul 1995, a încetat răscumpărarea unităţilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani şi au reclamat organelor în drept existenta unor fapte penale care au determinat prăbuşirea fondului. Pe rolul instanţelor judecătoreşti se afla mai multe cauze ce au ca obiect „criza FNI” şi, pentru eliminarea tensiunii sociale create prin aceasta, a fost elaborata Legea nr. 333/2001, care vizează, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit în fond ultimele economii, iar pe de altă parte, sa conserve disponibilităţile Fondului şi să soluţioneze problema implicarii Casei de Economii şi Consemnaţiuni în aceasta criza. Asa fiind, Curtea observa ca prin dispoziţiile legii criticate nu se creează discriminare între investitori pe criteriul averii, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta deoarece scopul legii este de a acorda investitorilor ajutoare sociale în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege”, şi nu de a-i pune pe aceştia în situaţia anterioară crizei.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, de asemenea, ca atât legea în ansamblul sau, cat şi art. 1-3 din aceasta încalcă şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la "Interdicţia discriminarii".Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca prin prevederile legii criticate se reglementează acordarea de ajutoare unui anumit grup de subiecti de drept – investitori la Fondul Naţional de Investiţii -, aflaţi într-o situaţie critica, în scopul iesirii din aceasta criza. Legea nr. 333/2001 nu reglementează situaţia investitorilor în general şi nici nu urmăreşte răscumpărarea unităţilor de fond, ipoteza în care s-ar fi putut crea discriminări, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie”.Autorii excepţiei mai considera ca "art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 333/2001 fac discriminare între investitorii FNI şi FNA”. Şi cu privire la acest aspect Curtea observa ca legiuitorul este cel ce poate determina categoriile sociale care au dreptul la ajutoare financiare, astfel încât nici aceasta sustinere nu poate fi reţinută.Invocarea neconstitutionalitatii art. 1-3 din Legea nr. 333/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) şi (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 şi art. 136, toate din Constituţie, nu cuprinde şi motivele pentru care se considera ca acestea ar fi incalcate, iar Curtea nu constata existenta vreunei contradictii între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale menţionate.II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001, dispoziţii potrivit cărora „Fondul prevăzut la art. 6 se constituie din următoarele surse: […]; b) dobânzi încasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului;”. În legătură cu aceste dispoziţii, se susţine ca „încalcă drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI prevăzute şi de art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993, art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil”.Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca art. 7 lit. b) din legea criticata, care prevede că dobânzile încasate pentru plasamentele financiare reprezintă o sursa de constituire a Fondului pentru ajutor financiar al unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, nu încalcă "drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI", deoarece aceste plasamente privesc disponibilul fondului creat prin lege pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori ai Fondului Naţional de Investiţii şi nu au nici o legătură cu sumele depuse de alţi investitori la Fondul Naţional de Investiţii.În ceea ce priveşte referirea la încălcarea art. 10 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993, precum şi a art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil, Curtea constata ca aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de corelare a dispoziţiilor legale, ce nu intră în competenţa sa de soluţionare.III. O alta critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 9-13 din Legea nr. 333/2001, dispoziţii cuprinse în cap. IV, intitulat „Măsuri pentru recuperarea sumelor investite la Fondul Naţional de Investiţii”, care, în esenta, reglementează unele măsuri cu privire la continuarea activităţii fondului, transformarea lui, în condiţiile legii şi cu aprobarea Adunării generale a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii, în fond închis de investiţii sau lichidarea sa, precum şi interdicţia pentru membrii Consiliului de încredere al Fondului, pentru persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societăţii Comerciale SOV INVEST – S.A. de a mai desfăşura activităţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare.Autorii excepţiei apreciază ca aceste dispoziţii "reprezintă un grav abuz şi o încălcare grosolana şi neavenită a aceloraşi drepturi prevăzute de Codul civil şi Constituţie", invocate cu prilejul sustinerii neconstitutionalitatii prevederilor Legii nr. 333/2001, în ansamblul sau, cat şi a prevederilor art. 1-3 din lege, precum şi art. 31, 41 alin. (1)-(3), art. 37 şi 49 din Constituţie. Se apreciază, de asemenea, ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 21 şi 39 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993 şi ale art. 79 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 9-13 din Legea nr. 333/2001 contravin dreptului la informaţie, prevăzut de art. 31 din Constituţie, precum şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993 şi art. 79 din Legea nr. 52/1994, prin aceea ca Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor „i s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei şi portofoliului F.N.I., necesare pentru pregătirea în cunoştinţa de cauza a A.G.I.”, Curtea constata ca dreptul constituţional la informaţie priveşte numai informaţiile de interes public, astfel ca în cauza nu sunt incidente aceste dispoziţii constituţionale. Pentru considerentele arătate la pct. II din prezenta decizie, Curtea nu poate retine nici susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele criticate şi prevederile din legile invocate, întrucât ele nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca prin dispoziţiile art. 11 şi 12 din Legea nr. 333/2001 „Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare este «improprietarit» cu portofoliul Fondului Naţional de Investiţii”, ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3) privind protecţia proprietăţii private. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit textelor de lege criticate, Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare este împuternicit să efectueze unele cheltuieli pentru conservarea patrimoniului Fondului Naţional de Investiţii, pentru convocarea Adunării generale a investitorilor Fondului şi transformarea lui, în condiţiile legii, în fond închis de investiţii, precum şi posibilitatea ca după finalizarea procedurilor de transformare a fondului reprezentanţii acestuia să solicite instanţelor judecătoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia. De altfel, Curtea observa ca la data de 4 iulie 2001 mandatul Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii a încetat, situaţie în care, pentru soluţionarea problemelor fondului, se impunea înfiinţarea unei autorităţi publice – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (înfiinţată în temeiul art. I pct. 7 din Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor) – cu atribuţii privind convocarea Adunării generale a investitorilor, alegerea unui nou Consiliu de încredere şi în vederea reluării activităţii fondului. Asa fiind, Curtea nu poate retine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3) care dispun cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Se mai susţine ca prevederile art. 11 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, care stabilesc procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, contravin art. 37 din Constituţie, care consacra dreptul de asociere. Aceasta sustinere nu poate fi primită, întrucât apartenenţa la un fond de investiţii nu reprezintă o asociere în sensul art. 37 din Constituţie şi, ca atare, textele criticate nu pot fi contrare acestei dispoziţii a Legii fundamentale. Totodată Curtea retine ca potrivit art. 9 din Legea nr. 333/2001 Adunarea generală a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii este singura abilitata sa decidă asupra continuării activităţii fondului, asupra transformarii sale în fond închis de investiţii ori cu privire la lichidarea acestuia.Curtea nu poate retine nici critica potrivit căreia art. 11 şi 13 din Legea nr. 333/2001 încalcă dispoziţiile art. 49 din Constituţie, în cauza nefiind în prezenta restrângerii exerciţiului unor drepturi, ci în prezenta unor măsuri legale apte sa salvgardeze drepturile investitorilor Fondului Naţional de Investiţii.IV. O ultima critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, potrivit cărora „Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fără plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST – S.A., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege”, în legătură cu care se susţine ca instituie „un transfer de drepturi şi obligaţii asumate de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare”, ceea ce echivaleaza cu o expropriere şi, în consecinţa, încalcă prevederile art. 16, art. 41 alin. (1)-(3), art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie.Examinând aceasta critica şi scopul Legii nr. 333/2001, Curtea constata ca dispoziţiile din lege privitoare la preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Valorilor Mobiliare a drepturilor şi a obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., rezultate din actele juridice încheiate cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST – S.A., reprezintă, alături de celelalte soluţii legale, o măsura menita sa concure la soluţionarea unei stări de criza, la conservarea patrimoniului fondului şi a drepturilor de creanta ale investitorilor. Ca atare, nu este vorba de expropriere şi nici de o încălcare a libertăţii comerţului, a protecţiei sau a inviolabilitatii proprietăţii private ori a egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi şi cu opinia separată a domnului judecător Kozsokar Gabor,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicată de Asociaţia Naţionala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI), de Asociaţia Naţionala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu în Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecătoriei Sectorului 2, municipiul Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela DragomirescuOPINIE SEPARATĂPrin prezenta opinie separată doresc să-mi exprim dezacordul faţă de soluţia adoptată în cauza cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciind ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt întemeiate, situaţie în care se impunea constatarea ca Legea nr. 333/2001 contravine, în integralitatea sa, unor dispoziţii şi principii constituţionale. Înainte de a trece la examinarea punctuala a dispoziţiilor legii supuse controlului de constituţionalitate şi de prezentarea normelor şi principiilor constituţionale incalcate consider ca se impun unele consideratii preliminare, de ordin general.A. Constituţionalitatea unei legi nu se poate examina şi aprecia în funcţie de oportunitatea ei sau în raport cu consecinţele ce s-ar produce în cazul declarării neconstitutionalitatii, după ce legea a intrat în vigoare şi a produs anumite efecte pe planul naşterii, modificării sau al încetării unor raporturi juridice şi, cu atât mai puţin, în raport cu evenimentele sau presiunile sociale care au determinat adoptarea legii respective. Constituţionalitatea unei legi semnifica stricta conformitate a dispoziţiilor sale cu prevederile şi principiile Constituţiei. Conform prevederilor art. 144 din Constituţie, atât de la lit. a), cat şi de la lit. c), Curtea Constituţională se pronunţa sau hotărăşte "asupra constituţionalităţii legilor", respectiv "privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În acelaşi sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că "Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". De altfel, indiferent de presiunea socială determinanta, de motivatia adoptării sau de scopul presupus de a fi atins, este de observat ca finalitatea prevederilor legii nu multumeste pe nimeni, rezolvarea tensiunilor sociale rămânând o speranta neimplinita.B. Curtea Constituţională, în exercitarea controlului constituţionalităţii unei legi, după promulgare şi intrare în vigoare, nu se poate limita strict la dispoziţiile legii respective expres inserate în încheierea de sesizare a instanţei judecătoreşti în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;". Într-o interpretare stricta şi corecta a acestor prevederi constituţionale, obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie ansamblul dispoziţiilor legale criticate ca fiind neconstituţionale, invocate de către partea din proces, subiect abilitat de a ridica excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă instanţa judecătorească le-a cuprins sau nu pe toate în încheierea de şedinţa prin care a dispus trimiterea cauzei la Curtea Constituţională. Curtea, sesizată fiind prin primirea încheierii şi a dosarului cauzei, este obligată să se pronunţe asupra tuturor criticilor formulate de partea care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în afară, bineînţeles, de excepţiile de neconstituţionalitate pe care însăşi instanţa judecătorească le-a apreciat ca fiind inadmisibile şi le-a respins ca atare printr-o încheiere motivată, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.În prezenta cauza autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au calificat Legea nr. 333/2001, în ansamblu, ca fiind neconstitutionala, chiar dacă în argumentatia concretă au evidenţiat doar coliziunea unor articole din lege cu dispoziţii şi principii constituţionale. Este de reţinut ca articolele invocate nominalizat reprezintă esenta legii, fără de care celelalte articole nu mai au nici un sens, rămân fără obiect de reglementare. Acceptând încălcarea unor dispoziţii sau principii constituţionale prin articolele de baza ale legii, trebuie constatat ca legea, în ansamblu, prin modul cum a înţeles sa reglementeze anumite raporturi juridice, este contrară Constituţiei. Curtea Constituţională, statuand asupra constituţionalităţii doar a unora dintre dispoziţiile legii, lasă în suspensie eventuala neconstituţionalitate a altor dispoziţii ale aceleiaşi legi.C. Numeroase dispoziţii ale Legii nr. 333/2001 şi, prin efectul determinant al acestora, întreaga lege contravine, în opinia mea, mai multor principii sau dispoziţii ale Constituţiei, după cum urmează:1. Legea examinata încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, principiu neformulat textual în Constituţie, dar care rezultă în mod evident din ansamblul reglementării competentelor şi atribuţiilor diferitelor autorităţi publice.a) În primul rând, legiuitorul, prin mai multe prevederi ale Legii nr. 333/2001, şi-a permis o imixtiune directa în atribuţiile exclusive ale autorităţii judecătoreşti, incercand reglementarea unor raporturi juridice născute în urma faptelor juridice îndeplinite anterior adoptării acestei legi, pe baza altor norme juridice în vigoare în timpul respectiv, precum şi rezolvarea litigiilor declansate în cadrul derulării acelor raporturi juridice, multe dintre acestea aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti, în diferite faze de soluţionare. … Obiectul proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, inclusiv al celui în cadrul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 333/2001, îl constituie stabilirea răspunderii penale şi civile a persoanelor vinovate pentru ajungerea în incapacitate de plată a Fondului Naţional de Investiţii, acordarea de despăgubiri investitorilor pagubiti, stabilirea obligaţiilor unor persoane responsabile civilmente, precum şi determinarea întinderii răspunderii Casei de Economii şi Consemnaţiuni în baza contractului de fidejusiune/cauţiune încheiat cu Fondul Naţional de Investiţii şi Societatea Comercială SOV INVEST – S.A.Toate aceste litigii îşi au izvorul în fapte săvârşite anterior adoptării legii examinate, iar rezolvarea lor nu se poate face decât prin acte de justiţie infaptuite în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare în perioada în care au fost săvârşite faptele declansatoare ale litigiilor. Intervenţia ulterioară a legiuitorului în soluţionarea acestor conflicte trebuie să fie considerată ca fiind facuta cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", precum şi a celor ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".b) În al doilea rând, Legea nr. 333/2001 prevede intervenţia în rezolvarea unor probleme de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti şi a unui organ de specialitate al administraţiei publice, deci din sfera puterii executive, respectiv a Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, organ aflat în subordinea Guvernului. … c) Intervenţia legiuitorului în rezolvarea problemelor ce intră în atribuţiile altor autorităţi publice rezultă şi din formularea unuia dintre scopurile legii examinate, chiar în primul articol, în sensul stabilirii unor "măsuri pentru recuperarea sumelor investite" la Fondul Naţional de Investiţii. … d) Deşi legea foloseşte sintagma de "ajutoare financiare", consider ca, în realitate, ea reglementează o despăgubire parţială deghizată. Aceasta rezultă din faptul ca ajutoarele se acordă "unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii", dar, mai ales, din condiţiile prevăzute pentru acordarea ajutoarelor. … Acordarea acestor "ajutoare financiare" nu poate fi calificată ca o măsura de "protecţie socială" în sensul prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, măsuri care au cu totul alta natură. Eventualele ajutoare financiare, de natura măsurilor de protecţie socială asigurate de stat, se pot acorda din fondurile prevăzute în bugetul de stat, iar nu dintr-un fond constituit în modalităţile reglementate de Legea nr. 333/2001. Asemenea măsuri de protecţie socială constituie, de exemplu: venitul minim garantat; ajutoarele de urgenta; ajutoarele acordate în urma unor calamitati naturale; diferite compensări şi altele.În cazul în care se accepta ideea ca ajutoarele financiare prevăzute de Legea nr. 333/2001 reprezintă o măsura de protecţie socială, se impune constatarea ca reglementarea acordării lor se face cu caracter vadit discriminator, contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) cu raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie.Discriminarea este evidenta, pe de o parte, în raport cu alte categorii de cetăţeni aflaţi într-o situaţie defavorizată (mulţi chiar într-o stare economico-financiară mai grava), independent de voinţa lor, fără sa fi avut posibilitatea şi fără să-şi fi asumat riscurile inerente ale unor investiţii. Discriminarea apare, pe de altă parte, şi în cadrul categoriei investitorilor la diferite fonduri de investiţii. Ajutoarele financiare se acordă doar investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii, iar nu şi investitorilor la alte fonduri de aceeaşi natura, care au fost la fel pagubiti. Condiţiile de acordare a ajutoarelor financiare creează discriminări şi privilegii chiar şi în rândul investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii. Astfel, de exemplu, persoana care şi-a investit toate economiile sau chiar întreaga avere, dar a reuşit sa rascumpere unităţi de fond, într-un procent oricât de infim, nu beneficiază de nici un ajutor, în schimb, cel care a investit numai o parte din economiile sale, mentinandu-şi o situaţie materială buna, şi nu a efectuat nici o răscumpărare de unităţi de fond primeşte ajutorul financiar prevăzut; sau diferentierea doar în raport cu venitul net lunar pe membru de familie, fără a se avea în vedere situaţia economico-financiară reală a diferitelor familii.2. Legiuitorul, prin prevederile Legii nr. 333/2001, intervine în rezolvarea problemelor proprii ale unor asociaţii şi societăţi comerciale, contrar principiilor şi regulilor economiei de piaţa, cum este caracterizată economia României în art. 134 alin. (1) din Constituţie, incalcand, în acelaşi timp, şi alte norme constituţionale. Astfel:a) Înfiinţarea, organizarea, funcţionarea, transformarea, dizolvarea fondurilor de investiţii, precum şi alte aspecte ale activităţii lor sunt reglementate prin acte normative deopotrivă aplicabile tuturor fondurilor de investiţii din categoria respectiva. În limitele şi cu respectarea reglementărilor legale, toate fondurile de investiţii se bucura de autonomie în conducerea activităţii lor, conform voinţei majorităţii investitorilor. Dacă legiuitorul apreciază ca reglementările legale existente sunt necorespunzătoare sau insuficient de cuprinzatoare, poate modifica sau completa reglementările respective prin acte normative aplicabile pentru viitor şi general valabile pentru toate fondurile. Or, Legea nr. 333/2001 intervine doar în problemele interne, în activitatea concretă a unui singur fond, Fondul Naţional de Investiţii. Legea obliga Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii să asigure „încheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activităţii fondului” (art. 9), iar în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, traseaza aceasta sarcina unui organ al administraţiei publice, Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare (art. 10). … b) Legea intervine şi în utilizarea fondurilor unor societăţi comerciale. Astfel, printre sursele de constituire a fondului pentru acordarea ajutoarelor financiare, prevede la lit. a) a art. 7 "contribuţia societăţilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, în cuantumul care se aproba prin hotărâre a Guvernului". Asadar, Guvernul poate hotărî, contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular, cat se va lua din patrimoniul (din fondul propriu) unor societăţi comerciale pentru constituirea fondului pentru ajutor financiar. Este adevărat ca se au în vedere doar societăţile comerciale cu capital integral de stat, dar nu mai puţin adevărat este şi faptul ca toate societăţile comerciale au drept de proprietate asupra întregului patrimoniu al lor şi ca aceasta proprietate are caracter privat. Statul este deţinătorul acţiunilor, ceea ce îi asigura un drept de creanta faţă de societatea comercială. Chiar şi în cadrul procesului de privatizare, statul vinde acţiunile, iar de patrimoniu dispune societatea comercială, în condiţiile legii. … Lezarea dreptului de proprietate este evidenta şi dacă examinam reglementarea utilizării fondului, constituit, pe lângă contribuţia societăţilor comerciale cu capital integral de stat, şi din "vărsăminte, donaţii, făcute de persoane fizice sau juridice, precum şi alte surse, în condiţiile legii" [art. 7 lit. c)]. Art. 8 din legea examinata prevede că după plata ajutoarelor, efectuarea şi deducerea cheltuielilor soldul fondului se vărsa la trezoreria statului şi "se utilizează la răscumpărarea titlurilor de stat, în vederea diminuării datoriei publice". Într-un asemenea mod statul putea dispune de dividendele încasate de la societăţile comerciale la care este acţionar.c) Acelaşi caracter neconstitutional are şi intervenţia Legii nr. 333/2001 în rezolvarea unor probleme patrimonial financiare ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni: preluarea fără plata de către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare a tuturor drepturilor şi obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni, rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST – S.A., precum şi subrogarea Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni (art. 14). … Este de observat ca, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii şi Consemnaţiuni, denumita prescurtat C.E.C., persoana juridică română de drept privat, se reorganizează în societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român". Prin urmare, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. acţionează conform regulilor general valabile pentru toate societăţile bancare pe acţiuni şi celor prevăzute în legea de reorganizare, fiindu-i asigurata autonomia economico-financiară. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege de reorganizare, statul garantează doar "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pe instrumente de economisire, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea […]".Legea nr. 333/2001 dispune, contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, şi de unele resurse financiare ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.- S.A., prevăzând la art. 17 ca „Sumele obţinute din realizarea creanţelor prevăzute la art. 14, după deducerea cheltuielilor efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, sunt utilizate pentru răscumpărarea titlurilor de stat în vederea diminuării datoriei publice interne”.3. Consider ca prin dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 333/2001, potrivit cărora „După finalizarea procedurilor de transformare a Fondului Naţional de Investiţii reprezentanţii acestuia pot solicita instanţelor judecătoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia”, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, conform cărora „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.4. Dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, conform cărora „Membrilor Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, precum şi persoanelor care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societăţii Comerciale SOV INVEST – S.A. li se interzice dreptul de a mai desfăşura activităţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare”, prevăd răspunderea obiectivă a unor categorii de cetăţeni, fără condiţia stabilirii vinovatiei acestora şi în mod vadit discriminator. Apreciez ca aceste dispoziţii încalcă 3 norme constituţionale prin care se consacra drepturi fundamentale ale cetăţenilor sau ale persoanelor, în general, şi anume cele din art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 23 alin. (8) referitoare la prezumţia de nevinovatie şi art. 38 alin. (1) referitoare la interdicţia îngrădirii dreptului la munca şi la dreptul la alegerea locului de muncă şi a profesiei.Observ şi faptul ca interdicţia înscrisă în art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 are natura unei pedepse complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, care se poate aplica numai de către o instanţa judecătorească, alături de pedeapsa principala aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni, incalcandu-se astfel şi dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie.JUDECĂTOR,KOZSOKAR GABOR──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește