DECIZIE nr. 335 din 16 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, excepţie ridicată de Banca Internationala a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curţii de Apel Ploiesti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata. Se arata ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, iar în cauza nu sunt elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 351/2003, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Banca Internationala a Religiilor.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine, atât în memoriul depus în instanţa, cat şi oral, în faţa instanţei, ca dispoziţiile criticate se aplică şi procedurilor nedeschise până la data intrării în vigoare a ordonanţei, incalcandu-se astfel "principiul neretroactivitatii legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie".Curtea de Apel Ploiesti considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât textul respectiv "ridica probleme de interpretare şi nu de neconstituţionalitate".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile criticate sunt "tranzitorii, de aplicare a legii procesuale în timp şi vizează proceduri deja deschise sub imperiul reglementărilor legale anterioare. Asadar, sub nici o formă nu se poate vorbi despre o retroactivitate în cazul dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002„.Totodată se apreciază ca, "deoarece art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 nu acoperă şi procedurile pornite anterior intrării în vigoare a acestuia, […] soluţionarea acestui conflict de aplicare a legilor în timp urmează a se realiza în conformitate cu principiile de drept comun consacrate de Codul de procedură civilă care, potrivit art. 128 din Legea nr. 64/1995, completează dispoziţiile acestui ultim act normativ citat”.Guvernul precizează, în punctul sau de vedere, ca, "întrucât cerinţa unui cuantum minim al creanţei reprezintă o condiţie a exercitării acţiunii reglementate de Legea nr. 64/1995, respectiv o condiţie ce trebuie să fie îndeplinită de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta să poată fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decât prin raportarea la momentul sesizării instanţei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizării instanţei legea nu prevedea cerinţa unui cuantum minim al creanţei drept condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii, rezultă ca impunerea acesteia în cazul de faţa ar constitui, într-adevăr, o aplicare retroactivă a dispoziţiilor pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002„. În concluzie, Guvernul considera ca în cauza se pune problema aplicării de către instanţa a legii în timp, iar nu cea a constituţionalităţii textului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, text care are următorul cuprins: „Procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanţă”.Critica de neconstituţionalitate adusă acestui text se bazează pe susţinerea ca dispoziţiile respective retroactiveaza în ceea ce priveşte procedurile pornite, dar nedeschise până la data intrării în vigoare a ordonanţei, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, prevăd ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, invocandu-se tot încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, ca fiind inadmisibila. În esenta, Curtea a reţinut în considerentele deciziei ca textul criticat „conţine dispoziţii tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite în temeiul Legii nr. 64/1995 şi vizează, potrivit opţiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementărilor anterioare. Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, a introdus condiţia unui plafon minim valoric al creanţei, pentru creditorii menţionaţi la alin. (1)”.Prin decizia menţionată Curtea a mai reţinut următoarele: "Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor criticate ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002, în cazul în care judecătorul-sindic nu a pronunţat încă încheierea de deschidere a procedurii (devenită sentinta prin art. I pct. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 care a modificat art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995), în funcţie de condiţia plafonului valoric cu privire la cuantumul creanţei, introdusă prin art. I pct. 30 din ordonanţa care a modificat dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, pusă în discuţie de către instanţe, este, în mod evident, asa cum subliniaza şi Guvernul în punctul sau de vedere, o problemă de interpretare şi aplicare în timp a legii, asupra căreia, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza ultima din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa, fiind de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.Sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.Pe de altă parte, Curtea observa ca şi în situaţia în care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situaţiei procedurilor pornite, care nu fuseseră încă deschise la data intrării în vigoare a ordonanţei criticate, excepţia este inadmisibila, întrucât conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate”.De altfel, în punctul de vedere transmis Curţii în acest dosar, Guvernul apreciază ca "deoarece la momentul sesizării instanţei legea nu prevedea cerinţa unui cuantum minim al creanţei drept condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii, rezultă ca impunerea acesteia în cazul de faţa ar constitui, într-adevăr, o aplicare retroactivă a dispoziţiilor pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002„. Acest lucru reprezintă însă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii şi nu una de constituţionalitate.Astfel fiind, soluţia Curţii în decizia sus-menţionată şi considerentele care au stat la baza ei îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, excepţie ridicată de Banca Internationala a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curţii de Apel Ploiesti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește