DECIZIE nr. 334 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanţa Secţia penală şi de Florin Lăzărescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecătoriei Vaslui.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Se prezintă, pentru autorul excepţiei Shyti Blenis, doamna Ledia Muşat, traducător autorizat de limba albaneză.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 87D/2008 şi nr. 16.003D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 87D/2008 la Dosarul nr. 1.603D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 31 octombrie 2007 şi 15 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) şi nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006), Tribunalul Constanţa Secţia penală şi Judecătoria Vaslui au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Shyti Blenis şi Florin Lăzărescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 52 referitoare la Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 referitoare la Instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la drepturile pe care le are orice acuzat, şi ale art. 14 pct. 3 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, referitoare la garanţiile pe care le are orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni. Astfel, dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului la apărare, deoarece, pe de o parte, acestea nu permit instanţei de judecată să procedeze la verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, iar pe de altă parte, există riscul ca, în cazul martorilor cu identitate protejată, aceeaşi persoană să fie audiată sub o dublă calitate, aceea de martor şi inculpat, fără ca acest aspect să fie cunoscut de către instanţă şi părţi.De asemenea, atât timp cât martorul a fost audiat de către organele de urmărire penală în absenţa inculpatului sau apărătorului acestuia, declaraţia dată are un caracter subiectiv şi în acelaşi timp se încalcă dreptul la apărare, întrucât nu există posibilitatea formulării de întrebări astfel încât cauza să fie lămurită sub toate aspectele.Nu în ultimul rând, se încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii, întrucât numai organul de urmărire penală are posibilitatea de a verifica sinceritatea martorului sau de a dispune cercetarea acestuia pentru mărturie mincinoasă, în timp ce liberul acces la justiţie al inculpatului este blocat, deoarece nu cunoaşte identitatea martorului şi nu poate formula plângere penală.În sfârşit, prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 53 şi ale art. 126 alin. (1), deoarece aduc atingere dreptului la un proces echitabil, fără a se constitui în restrângeri necesare şi proporţionale într-o societate democratică.Tribunalul Constanţa – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, opinie în susţinerea căreia face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Judecătoria Vaslui opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului constituţional la apărare, ele aplicându-se în situaţii obiective excepţionale în care martorul audiat în faza de urmărire penală nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în faţa instanţei de judecată. De altfel, în cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, iar dacă martorul nu a fost audiat în prezenţa sa, avocatul are dreptul să solicite reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli specifice privind ascultarea martorilor în procesul penal nu aduce atingere egalităţii în drepturi, principiul invocat nefiind sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la situaţii juridice egale se impune tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit.De asemenea, scopul protecţiei datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum şi altor cetăţeni care ar fi expuşi prin declararea identităţii reale a acestora, dreptul la viaţă, la integritate fizică şi libertate individuală. Restrângerea exerciţiului dreptului este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi are loc numai dacă sunt probe sau indicii temeinice că fără ea ar fi periclitate drepturile şi libertăţile menţionate.Nu este afectat nici dreptul la apărare, deoarece inculpatul poate cunoaşte declaraţia dată de martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.Mai mult, declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce nu face decât să garanteze dreptul la apărare al inculpatului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, art. 86^1 cu denumirea marginală Protecţia datelor de identificare a martorului şi art. 86^2 cu denumirea marginală Modalităţi speciale de ascultare a martorului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 327 alin. 3: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.";– Art. 86^1: "Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de strictă confidenţialitate.În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului.Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate şi investigatorii sub acoperire.Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.";– Art. 86^2: "În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate încuviinţa ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care are obligaţia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţă în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia să aducă la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut.În cazul judecăţii, părţile şi apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile şi concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1-31, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă.În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă.În cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute în alin. 5.Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi păstrat în aceleaşi condiţii.Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 596 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, şi Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanţa – Secţia penală şi de Florin Lăzărescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecătoriei Vaslui.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește