DECIZIE nr. 333 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi ale Legii nr. 92/1992 în integralitatea sa



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească în integralitatea sa, excepţie ridicată de Frunză Marin în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 şi nr. 340D/2005, în care excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de acelaşi autor, Marin Frunză, în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal în aceste dosare se constată, de asemenea, lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor patru dosare.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 şi nr. 340D/2005 la Dosarul nr. 99D/2005, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004, deoarece acestea nu au legătură cu cauzele deduse judecăţii, precum şi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care au fost abrogate în 2004. Cu privire la art. 2 alin. 3, art. 3 alin. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, consideră că aceste texte sunt constituţionale şi urmăresc o mai bună administrare a justiţiei, o deplină realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, fără a încălca principiile Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.201/C/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de către Marin Frunză cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin încheierile din 28 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de către Marin Frunză cu prilejul soluţionării unor recursuri civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că dispoziţiile art. 2, art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 195/2004, precum şi ale Legii nr. 92/1992 „sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale”, deoarece încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, „dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare”. De asemenea, apreciază că dispoziţiile Legii nr. 195/2004, care scot recursurile de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi le trimit pe cale administrativă unei instanţe inferioare în grad sau le trimit prin încheiere irevocabilă de declinare a competenţei, dată în sala de consiliu, fără citarea părţilor, încalcă, de asemenea, toate drepturile menţionate mai sus, întrucât justiţiabilul este supus unei discriminări, fiindu-i totodată nesocotit dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate privitoare la art. 2, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiată, iar cu privire la Legea nr. 92/1992, arată că aceasta a fost abrogată. Referitor la art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât „se aplică tuturor justiţiabililor, fapt ce exclude ideea discriminării şi asigură egalitatea în faţa legii, cu posibilitatea certă a exercitării dreptului la apărare în faţa instanţei de recurs”, indicată de cele două texte de lege. Cu privire la Legea nr. 195/2004, consideră că raţiunea legiuitorului a fost una impusă de celeritate în judecarea proceselor, care nu încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate privitoare la art. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiată, iar cu privire la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, arată că acesta a fost abrogat. Referitor la art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât prin acestea „s-a urmărit să se realizeze o mai bună administraţie a justiţiei”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi nu aduc atingere principiului statului de drept, accesului liber la justiţie, dreptului la apărare, dreptului la soluţionarea echitabilă a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora. Art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală lasă în sarcina legiuitorului reglementarea competenţei instanţelor de judecată, a procedurii în faţa acestora, precum şi a exercitării căilor de atac. De asemenea, arată că judecarea tuturor recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de natură să îngreuneze în mod evident activitatea de soluţionare a proceselor şi să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, în ceea ce priveşte respectarea termenului rezonabil.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 2, 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 195/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, 131, 131^1, art. 133 alin. 2 şi art. 135 din Legea nr. 92/1992 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă, deoarece acestea au fost abrogate expres prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Stabilirea prin lege a instanţelor competente să judece recursul declarat împotriva hotărârilor supuse acestei căi de atac „nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea beneficiind de toate garanţiile dreptului la apărare”. Prin dispoziţiile Legii nr. 195/2004, care stabilesc reguli de competenţă în privinţa soluţionării recursului, se asigură accesul liber la justiţie al părţilor fără a li se încălca drepturile procedurale, respectiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi dispoziţiile Legii nr. 92/1992 în întregul său, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.Art. 2, 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 2: "Tribunalele judecă:1. în primă instanţă:a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani; … b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară; … b^1) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;c) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa Curţilor de Apel; … d) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială; … e) procesele şi cererile în materie de expropriere; … f) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; […] … i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale; … j) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine; … 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă:a) în cererile de divorţ; … b) în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; … c) în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori; … d) în cererile privind filiaţia; … e) în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. … 3. ca instanţe de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute de lege.";– Art. 3: "Curţile de apel judecă:1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;4. în alte materii date prin lege în competenţa lor.";– Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.";– Art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă are următorul cuprins:"(1) Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel. … (3) Recursurile prevăzute la alin. (1) şi (2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … Dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu excepţia art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 şi art. 135, au fost abrogate expres prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, şi prin Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 53, 124 şi 126 din Constituţie, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 1: "(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. … (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. … (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. … (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; … – Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. … (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei."; … – Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."; … – Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. … (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. … (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. … (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 124: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. … (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 126: "(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … (3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. … (4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică. … (5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. … (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale." … De asemenea, autorul excepţiei consideră că se încalcă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale precum şi art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care au următorul conţinut:– Art. 1: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.";– Art. 2: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie.2. Pe lângă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care aparţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse unei limitări oarecare a suveranităţii.";– Art. 6: "Fiecare om are dreptul să-i fie recunoscută calitatea de subiect de drept, oriunde s-ar afla.";– Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";– Art. 8: "Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege.";– Art. 10: "Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.";– Art. 11: "Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos.";– Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act care să conducă la desfiinţarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în prezenta Declaraţie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate îl constituie recursuri împotriva unei hotărâri a Judecătoriei Galaţi, respectiv împotriva unor sentinţe ale Tribunalului Galaţi, recursuri a căror soluţionare, la momentul declarării lor, era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. În urma aprobării cu modificări şi completări a acestui act normativ, prin Legea nr. 195/2004, recursurile au fost trimise pe cale administrativă instanţei devenite competente să le soluţioneze, Tribunalul Galaţi şi, respectiv, Curtea de Apel Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004.Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi 2 şi art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, respectiv cu soluţionarea recursurilor împotriva hotărârii Judecătoriei Galaţi şi sentinţelor Tribunalului Galaţi. Or, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate contrară prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 92/1992, se constată că dispoziţiile sale, cu excepţia art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 şi art. 135, au fost abrogate expres prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Aşadar, cu privire la aceste dispoziţii, excepţia apare ca fiind inadmisibilă. În ceea ce priveşte celelalte prevederi ale Legii nr. 92/1992, rămase în vigoare, care se referă la compunerea completelor de judecată în primă instanţă şi în apel (art. 17 alin. 1 şi 2), la vechimea în magistratură necesară pentru promovarea în funcţia de judecător sau procuror (art. 66), la comunicarea actului care determină încetarea calităţii de magistrat (art. 131), la sancţiunile disciplinare aplicabile personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi din Institutul Naţional al Magistraturii (art. 131^1), respectiv la funcţionarea compartimentelor economico-administrative din cadrul tribunalelor şi parchetelor (art. 133 alin. 2 şi art. 135), acestea nu au legătură cu cauzele deduse judecăţii, iar excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii este, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă.III. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 3 şi 4, art. 3 alin. 3 şi 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea celor ce urmează:Modificarea reglementării în această materie a fost realizată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusă de o serie de raţiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioară, ce instituia competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor. S-a urmărit astfel o mai bună administrare a justiţiei, o deplină realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. După cum a decis Curtea Constituţională în Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, „dispoziţia legală criticată a fost adoptată pentru a se debloca activitatea de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, avea competenţă generală în materia recursului civil, iar din această cauză, dat fiind numărul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie”.Noua soluţie legislativă nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept. Consacrarea posibilităţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativă sau prin încheiere de declinare de competenţă, la instanţa devenită competentă potrivit noii reglementări, ar fi fost nu doar neproductivă, ducând la tergiversarea soluţionării cauzei, ci, totodată, inutilă faţă de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţă.Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea nici unuia dintre textele constituţionale de referinţă invocate, mai ales că pretinsa atingere adusă majorităţii acestora ar putea fi reţinută numai mediat, ca o consecinţă a încălcării principiilor constituţionale menţionate anterior.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, ale art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 şi ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă şi în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 3 şi 4, art. 3 alin. 3 şi 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢiI CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește