DECIZIE nr. 333 din 27 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „R.P. Marco San Prodexim” – S.R.L. din Resita, judeţul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecătoriei Resita.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiaşi articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la Legea nr. 76/1992, care a fost abrogată expres potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.619/2001, Judecătoria Resita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „R.P. Marco San Prodexim” – S.R.L. din Resita, judeţul Caraş-Severin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece "creează posibilitatea statului de a interveni, fără drept, în raporturi juridice în care nu este parte, care nu au fost perfectate în interesul sau, nici în contra acestor interese, nici cu permisiunea sau garanţia sa".Judecătoria Resita, exprimandu-şi opinia, ca urmare a intervenţiei Curţii Constituţionale, apreciază ca textele criticate, "instituind în plus o răspundere contravenţională pentru faptele săvârşite fără culpa", contravin prevederilor constituţionale invocate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "obligaţia de repatriere a valutei, precum şi sancţiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acestei obligaţii, au fost instituite în scopul asigurării unui interes de ordine publică, care îşi găseşte justificarea în stadiul actual de dezvoltare a economiei româneşti".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3) relativ la statul de drept, art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8) privind protecţia proprietăţii private, art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) referitor la economia de piaţa, precum şi art. 135 alin. (1) şi (6) privind proprietatea.I. Cu privire la constituţionalitatea pct. 7 alin. 1 şi 2 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 (care prevede sancţiunile în cazul nerespectării termenelor de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ) Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru următoarele motive:– dispoziţiile art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997, nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie „o confiscare mascată”, astfel cum se susţine de autorul excepţiei, ci se prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, prevăzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie;– conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii";– se constată că aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995 prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contravenţionale prevăzute de pct. 7 al art. IV al ordonanţei criticate sunt, de asemenea, prevăzute în condiţiile legii;– se considera ca protecţia proprietăţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare asigurării obligaţiilor externe de plată ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);– dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece, tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: […] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Aceasta obligaţie fundamentală a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanţa criticata având ca scop însăşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi motivarea din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.II. În legătură cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanţa supusă controlului de constituţionalitate, Curtea constata ca acesta face referire la Legea nr. 76/1992, lege abrogată expres prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut de alineatul final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin Legea nr. 76/1992, la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinţa, prevederile alineatului final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională are competenţa de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „R.P. Marco San Prodexim” – S.R.L. din Resita, judeţul Caraş-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecătoriei Resita.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește