DECIZIE nr. 333 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gigi Niţu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Alexandru Pantea, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Autorul excepţiei, prin apărător, solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 70/59/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gigi Niţu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală, în condiţiile în care autorul excepţiei, invocând existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, a solicitat continuarea procesului penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 13 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, întrucât nu prevede reluarea judecăţii la instanţa de fond în situaţia în care existenţa cauzei de înlăturare a răspunderii penale este invocată ca motiv de recurs, iar inculpatul solicită continuarea procesului penal. Consideră că, astfel, inculpatul este privat de calea de atac împotriva hotărârii ce urmează a fi pronunţată de instanţa de recurs.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în acord cu prevederile art. 129 din Constituţie, inculpatul a avut posibilitatea, pe care a şi folosit-o de altfel, să exercite căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de fond şi de cea de apel. Apreciază că cererea de continuare a procesului penal, cu toate că a survenit cauza de înlăturare a răspunderii penale, atribuie instanţei de recurs aptitudinea funcţională de a examina legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate în apel şi la fond, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385^9 din Codul de procedură penală. Faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală, numai dacă nu se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. a)-e) din Codul de procedură penală, instanţa de recurs va pronunţa încetarea procesului penal.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că prevederile de lege criticate constituie norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală, având denumirea marginală "Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau de retragere a plângerii prealabile ori de existenţă a unei cauze de nepedepsire", astfel cum a fost modificată această denumire prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Prin aceeaşi lege au primit un nou cuprins şi dispoziţiile art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală, în timp ce prevederile ultimului alineat al textului de lege criticat au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, astfel că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală au următorul cuprins:"Art. 13. – În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea.Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece critica se referă la omisiunea reglementării posibilităţii ca judecarea cauzei să se reia la instanţa de fond în situaţia în care inculpatul solicită continuarea procesului penal ajuns în faza de recurs.Or, controlul de constituţionalitate nu poate privi omisiuni de reglementare, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gigi Niţu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește