DECIZIE nr. 333 din 16 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" – S.R.L. în Dosarul nr. 13.744/2003 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că autorii excepţiei critică neexceptarea imobilelor care fac obiectul contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de la procedura executării silite imobiliare, respectiv o omisiune legislativă, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 13.744/2003, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că una dintre procedurile de privatizare a activelor societăţilor comerciale de stat, respectiv transmiterea proprietăţii de stat în proprietatea privată, a constat în încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare. În temeiul unui asemenea contract, utilizatorul plăteşte preţul de achiziţie al imobilului, dobândind posesiunea şi folosinţa bunului, deci stăpânind ca un adevărat proprietar, iar prin executarea contractului, la sfârşitul perioadei sau în orice moment al executării acestuia, devine proprietar de drept al imobilului.Autorul excepţiei apreciază că, întrucât imobilele achiziţionate în baza unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare pot fi urmărite de către creditorii locatorului contractului de leasing în cadrul executării silite imobiliare, se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi în art. 136 alin. (5), potrivit cărora dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate, iar proprietatea privată este garantată şi inviolabilă, precum şi celor cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), în conformitate cu care economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă este întemeiată, întrucât acestea dau posibilitate creditorului locatorului de a urmări silit bunul ce face obiectul contractului de leasing, fără ca utilizatorul să poată cere, astfel cum se permite dobânditorilor bunurilor ipotecate urmărite, executarea altor bunuri, potrivit dispoziţiilor art. 492 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Mai mult, consecinţa acestei executări constă în pierderea de către utilizator a posesiei şi folosinţei bunului, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, precum şi în imposibilitatea acestuia de a mai dobândi bunul. Aşa fiind, textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate privată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arată că, potrivit contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, până la momentul vânzării, locatorul rămâne titular al dreptului de proprietate şi, ca atare, îşi poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunului. Totodată, imobilul, ca element al patrimoniului locatorului, dacă nu face parte din categoria bunurilor neurmăribile, poate fi supus executării silite, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 488-493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă. Aşa fiind, textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate.Avocatul Poporului invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 217/2001, prin care s-a statuat că obligaţia de natură patrimonială stabilită în sarcina debitorului este o consecinţă a angajării răspunderii juridice contractuale sau delictuale a acestuia, iar la procedura executării silite se recurge numai în situaţia în care debitorul obligaţiei stabilite prin hotărâre sau titlu executoriu nu execută de bunăvoie prestaţia la care este obligat. Astfel, reglementarea procedurii de executare silită imobiliară, precum şi determinarea obiectului acesteia sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicată, care, garantând dreptul de proprietate, prevăd că legea stabileşte conţinutul şi limitele sale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 488-493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 488: "Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai o dată cu fondul dominant căruia îi profită.";– Art. 489: "Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.";– Art. 490: "Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul.";– Art. 491: "Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale.Dispoziţiile alin. 1 nu împiedică executarea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdicţie şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună.";– Art. 492: "Creditorul ipotecar poate urmări în acelaşi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului său.În cazul în care se urmăreşte un imobil ipotecat înstrăinat, dobânditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, poate să ceară instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la soluţionarea cererii urmărirea imobilului ipotecat este suspendată.Contestaţia prin care dobânditorul se opune la scoaterea la vânzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii biroului de carte funciară prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a somaţiei de începere a urmăririi silite.";– Art. 493: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala.";– Art. 497: "După întocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal.Somaţia de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.Executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la acelaşi sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanţă garantată cu ipotecă colectivă, somaţia se va înainta biroului de carte funciară la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârşit notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte funciară secundară.Din momentul notării somaţiei în cartea funciară orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este inopozabil, afară de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau dobânditorul imobilului a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituţia României, republicată:– Art. 44 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."; … – Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Se apreciază că se încalcă şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă şi următoarele prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:– Art. 6 paragraful 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."Examinând susţinerile autorului, Curtea constată că neconstituţionalitatea reglementărilor în cauză este dedusă din împrejurarea că acestea îşi găsesc aplicare şi în cazul imobilelor privitor la care au fost încheiate contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, fără ca beneficiarul contractului de leasing – utilizatorul să poată cere instanţei de executare urmărirea cu prioritate, în temeiul creanţei respective, a altor imobile decât cele care fac obiectul contractului, aflate în proprietatea debitorului principal, asemenea dobânditorului unui imobil ipotecat, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară.În temeiul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte, transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator operând la momentul expirării contractului.Aşa fiind, până la finalizarea contractului, dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al leasingului face parte integrantă din patrimoniul locatorului, putând fi urmărit de creditorii acestuia, în realizarea creanţelor lor, fără a se putea susţine că utilizatorului i s-ar încălca în acest mod dreptul de proprietate, pentru raţiunea evidentă că, atâta vreme cât acest drept nu i-a fost transferat, nu-l deţine ca parte integrantă a patrimoniului său.Realitatea juridică de necontestat este aceea că, în ceea ce-l priveşte, utilizatorul a preluat, din chiar momentul încheierii contractului de leasing, posesia şi folosinţa bunului imobil, pe care le deţine, ca titular, pe toată durata contractului, dar acest fapt nu-i oferă garanţiile de care ar beneficia în calitate de proprietar al bunului, în condiţiile în care transferul dreptului de proprietate asupra sa intervine la un moment ulterior şi anume acela al expirării contractului de leasing, prin efectul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, în executarea clauzei irevocabile de vânzare, stipulată în cuprinsul primului contract.Cu privire la regimul juridic al imobilului care face obiectul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, potrivit art. 16 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, în vigoare la data încheierii contractului, „contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile, vor fi înscrise în Cartea funciară – partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate imobiliară de la biroul judecătoriei în a cărei rază teritorială de activitate este situat bunul respectiv”. Din cuprinsul acestei dispoziţii legale rezultă exigenţele de publicitate imobiliară pe care le implică încheierea unui asemenea contract, aşa încât terţilor să le fie opozabilă situaţia juridică astfel creată, constând în drepturile şi obligaţiile generate prin contractul de leasing, în stadiul de executare în care se găsesc la momentul declanşării procedurii de executare silită, ca şi obligaţia irevocabilă de vânzare asumată de locator.Prin urmare, imobilul în cauză, întrucât este parte integrantă a patrimoniului locatorului-debitor, nu este sustras urmăririi silite din partea creditorilor săi, care însă îl vor prelua în starea în care se găseşte, lor fiindu-le opozabile atât stadiul de executare a contractului de leasing imobiliar, cât şi obligaţia irevocabilă de vânzare a imobilului către utilizator, asumată de locatorul-debitor.Împrejurarea că nu întotdeauna instanţele înţeleg să procedeze ca atare constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, de competenţa lor exclusivă, şi nu oferă temei criticii de neconstituţionalitate a normelor care reglementează procedura urmăririi silite imobiliare.Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 şi în art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, respectiv dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488-493 şi ale art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Turism Predeal" – S.R.L. în Dosarul nr. 13.744/2003 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește