DECIZIE nr. 332 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4^1 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely Ede în Dosarul nr. 372/2005 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt o concretizare la nivelul legii a art. 24 din Constituţie. În acest mod, inculpatul beneficiază de serviciile unui avocat şi, totodată, este sancţionat comportamentul abuziv al avocatului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 372/2005, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely Ede într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciază, în esenţă, că textele criticate încalcă dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singură avocatul şi de a nu fi de acord cu substituirea acestuia de către un alt avocat desemnat de avocatul ales, fără consimţământul său, sau de către unul desemnat din oficiu. Se mai arată că, în acest mod, se ajunge la încălcarea caracterului intuitu personae al contractului de asistenţă judiciară.Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii se arată că avocatul numit din oficiu sau cel ales au aceleaşi drepturi şi obligaţii în cadrul procesului, iar faptul că avocatul ales este înlocuit din dispoziţia instanţei de judecată nu este o sancţiune, ci o măsură de a continua judecarea cauzei. Se mai arată că textul constituţional al art. 24 asigură părţii posibilitatea de a avea un avocat pe tot parcursul procesului.Totodată, se consideră că art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală asigură sancţionarea avocatului care nu se prezintă într-o cauză în care asistenţa juridică este obligatorie, în condiţiile în care nu a asigurat substituirea, ceea ce este o măsură de natură a preîntâmpina tergiversarea soluţionării cauzei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală. Se arată că dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală nu dau dreptul instanţei de a înlocui în mod arbitrar avocatul ales, asigură posibilitatea exercitării dreptului la apărare prin numirea unui apărător din oficiu şi constituie o garanţie a exercitării efective a acestui drept. Aceste dispoziţii legale au un rol de protecţie pentru învinuit sau inculpat şi nu există niciun impediment legal ca acesta să fie în continuare asistat de către avocatul ales sau să îşi aleagă un alt avocat, delegaţia apărătorului numit producându-şi efectele doar atâta vreme cât cel numit nu se prezintă. Se mai apreciază că art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală face aplicarea principiului celerităţii în desfăşurarea procesului penal.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că acestea sunt constituţionale, neexistând nicio dispoziţie constituţională care să interzică sancţionarea apărătorului numit sau ales din oficiu, în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispoziţiile legale criticate constituie veritabile garanţii ale dreptului la apărare, ceea ce antrenează obligaţia organelor judiciare de a respecta şi de a asigura exercitarea acestui drept în mod efectiv.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală. Curtea reţine că, în realitate, astfel cum rezultă din actele dosarului, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 171 alin. 4^1 teza a doua: "În cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.";– Art. 198 alin. 3: "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei."Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua din Codul de procedură penală prevăd dreptul instanţei de judecată, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să înlocuiască apărătorul ales, atunci când acesta lipseşte nejustificat la termenul de judecată şi nu asigură substituirea. Curtea constată că textul legal criticat nu prevede dreptul arbitrar al instanţei de judecată de a proceda la înlocuirea apărătorului ales, ci, din contră, protejează inculpatul de lipsa de diligenţă a apărătorului său ales. Curtea observă că delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează în momentul în care apărătorul ales se prezintă la termenul de judecată sau asigură substituirea sa cu un alt apărător.Curtea reţine că înlocuirea avocatului ales prin dispoziţia instanţei, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, este o măsură de natură a asigura continuarea judecării cauzei, cu respectarea art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală. Totodată, această măsură procesuală asigură desfăşurarea cu celeritate a procesului penal. Curtea reţine că, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales nu se prezintă în mod nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge la situaţia ca printr-un comportament abuziv să se tergiverseze soluţionarea cauzei. În consecinţă, nu se poate reţine că textul criticat încalcă dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singură apărătorul, acest drept al său subzistând pe tot parcursul procesului.Dispoziţia legală criticată este în concordanţă cu textul constituţional al art. 24 alin. (2), potrivit căruia, "în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Este evident că textul constituţional prevede atât dreptul părţii de a-şi alege avocatul, cât şi posibilitatea numirii unui avocat din oficiu în cazurile prevăzute de lege. În consecinţă, Curtea reţine că dreptul instanţei de judecată de a numi un apărător din oficiu în condiţiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală reprezintă o aplicare la nivelul legii a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că şi acestea sunt constituţionale, neîngrădind cu nimic dreptul constituţional la apărare. Textul în cauză sancţionează comportamentul abuziv al apărătorului ales şi nu vatămă în niciun mod persoana care beneficiază de asistenţa sa judiciară.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4^1 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Erdely Ede în Dosarul nr. 372/2005 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_____

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește