DECIZIE nr. 331 din 11 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOFIMAL” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.739/2001 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, precum şi partea Aurelian Sorin Andrusca personal, lipsa fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepţiei solicita admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, sustinand ca dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la apărare şi dreptul de proprietate consacrate de art. 24, respectiv art. 41 din Constituţie, deoarece dau posibilitatea judecătorului-sindic sa dispună deschiderea procedurii falimentului chiar dacă nici una dintre părţi nu solicita acest lucru.Partea Aurelian Sorin Andrusca solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca aceasta a fost ridicată pentru tergiversarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 138/2003 referitoare la dispoziţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, Decizia nr. 64/1999 referitoare la dispoziţiile art. 138 din Codul de procedură civilă, precum şi Decizia nr. 316/2003 referitoare la dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.739/2001, Tribunalul Bacau -Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „SOFIMAL” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauza comercială având ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului, cerere formulată de debitoarea Societatea Comercială „MARANATHA” – S.R.L. din Bacau în baza Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, contravin dispoziţiilor art. 20, 41 şi 49 din Constituţie, deoarece dau posibilitatea judecătorului-sindic sa dispună deschiderea unei proceduri de faliment, chiar dacă nici una dintre părţi nu solicita acest lucru, iar legea nu distinge şi tratează identic atât cererea de deschidere a procedurii de reorganizare în absenta unei cereri alternative de faliment, cat şi cererea de faliment, deşi finalităţile avute în vedere de justiţiabili sunt altele. În lipsa unei cereri de faliment, dacă cererea de reorganizare judiciară nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi admisă, aceasta ar trebui respinsă, şi nu sancţionată prin declanşarea falimentului, în acest caz fiind prejudiciati creditorii chirografari.Referitor la dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, autorul excepţiei susţine ca acestea sunt neconstituţionale, întrucât lasă la aprecierea instanţei sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, fără ca aceasta apreciere pronunţată printr-o încheiere să poată fi atacată, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil prin judecarea de către o instanţa impartiala şi independenta, asa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Totodată autoarea excepţiei susţine ca dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ (judecătorul-sindic) opineaza ca excepţia este neîntemeiată, întrucât lichidarea patrimoniului debitoarei este impusa de necesitatea apărării drepturilor creditorilor şi a creării unui climat favorabil pentru desfăşurarea activităţii de comerţ.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, considera ca acestea sunt constituţionale, întrucât hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat excepţia de procedura urmează să fie verificata de către instanţa ierarhic superioară în cadrul căilor de atac exercitate de părţi.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, scopul Legii nr. 64/1995 fiind acela de a institui o procedură pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa fie prin reorganizarea activităţii acestuia, fie prin faliment. Instituirea obligativitatii propunerii planului de reorganizare într-un anumit termen nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi şi nu contravine prevederilor art. 20 şi 41 din Constituţie, întrucât judecătorul-sindic poate prelungi sau scurta perioadele stabilite de lege, la cererea oricărei persoane interesate.Cu privire la dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă şi ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca acestea nu contravin prevederilor din Constituţie şi nici celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece hotărârea judecătorului care a soluţionat excepţia este verificata de instanţa ierarhic superioară în cadrul căilor de atac exercitate de părţi.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât scopul Legii nr. 64/1995 prevăzut de art. 2 este acoperirea datoriilor pe care debitorul le-a acumulat faţă de creditorii săi, iar pentru aceasta s-a instituit procedura de executare silită cu caracter concursual, la care participa toţi creditorii. În cadrul acestei proceduri legiuitorul a acordat prioritate procedurii reorganizării judiciare a persoanei juridice care se afla în încetare de plati, aceasta soluţie nefiind însă absolută. În cazul în care se constată că reorganizarea activităţii societăţii comerciale respective nu mai este posibila, instanţa judecătorească dispune lichidarea averii debitorului, deschizand procedura falimentului.Soluţia legislativă prevăzută de dispoziţiile criticate constituie o măsura unanim acceptată de toate statele cu economie de piaţa şi consacrată ca atare în termeni legislativi, iar o rezolvare contrară ar contraveni scopului declarat al legii.Dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul de proprietate al debitorului, întrucât acest drept trebuie exercitat cu buna-credinţa şi în limitele stabilite de lege, ceea ce implica executarea obligaţiilor contractuale, în lipsa unei asemenea executări creditorii fiind îndreptăţiţi să îşi asigure executarea prin toate mijloacele stabilite de lege, inclusiv prin indisponibilizarea şi valorificarea gajului general de care dispun.Referitor la criticile privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la acestea prin Decizia nr. 64/1999, statuand că nu încalcă prevederile constituţionale.Pe de altă parte, măsura trecerii la faliment, dispusă din oficiu de instanţa, precum şi prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă constituie măsuri de drept procesual, care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt la libera apreciere a legiuitorului ordinar.Nici criticile privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu sunt întemeiate, întrucât aceste dispoziţii sunt menite sa descurajeze o practica, uneori abuzivă, de invocare a unor excepţii de neconstituţionalitate vadit inadmisibile.Celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei vizează fie modul în care funcţionează justiţia, fie probleme ce ţin de procedura de judecată şi de modul în care instanţa a aplicat legea în cauza respectiva, aspecte ce nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, ci obiectul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, faţă de dispoziţiile art. 41 din Constituţie, apreciază ca acestea sunt constituţionale, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Pe de altă parte, o reglementare care ar prevedea prelungirea sine die a termenului de depunere a planului de reorganizare ar duce la tergiversarea nejustificată a litigiilor din aceasta materie, ceea ce ar leza interesele legitime ale celorlalte părţi.De altfel, dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie instituie obligaţia statului de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru asigurarea tuturor factorilor de producţie, iar aceste dispoziţii îi vizează deopotrivă pe agenţii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cat şi pe creditori, faţă de care se impune crearea condiţiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanţelor.Totodată nerezolvarea situaţiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societăţii comerciale, întrucât aceste situaţii determina existenta în lant a arieratelor, diminuarea capacităţii de plată şi afectează posibilitatea continuării activităţii altor agenţi economici, având efecte şi asupra realizării veniturilor bugetului public naţional. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 229/2000 şi nr. 138/2003.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, apreciază ca şi aceasta critica este neîntemeiată, întrucât stabilirea normelor procedurale intră în competenţa exclusiva a legiuitorului, conform dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie. Judecarea excepţiilor de către instanţa de judecată în faţa căreia au fost invocate nu este de natura a aduce atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil, părţile beneficiind în toate fazele procesuale de garanţiile legale ale unui proces echitabil.Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază ca acestea nu au legătură cu cauza aflată pe rolul instanţei, care are ca obiect, în speta, soluţionarea unei cereri de reorganizare judiciară în baza Legii nr. 64/1995.Preşedintele Senatului nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificat prin art. I pct. 52 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002), aprobată şi modificată prin Legea nr. 82/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003): „Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1), (1^1), respectiv (1^2) conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la faliment.”;– Art. 137 din Codul de procedură civilă: "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.";– Art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997: „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază ca dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie:– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine următoarele:I. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea constata ca aceste dispoziţii sunt de natura procedurala, astfel cum reiese chiar din titlul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Totodată Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, constatând ca acestea sunt constituţionale, prin Decizia nr. 229 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 1 martie 2001, statuand ca „o reglementare care ar prevedea prelungirea sine die a termenului în care se poate depune un eventual plan de organizare sau de lichidare ar fi de natura sa determine persistenta incertitudinii şi tergiversarea rezolvarii litigiilor, ceea ce ar leza, în mod evident, interesele legitime ale celorlalte părţi. De altfel, tocmai dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie creează în sarcina statului obligaţia de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, iar aceste dispoziţii îi vizează, deopotrivă, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cat şi pe creditori, faţă de care se impune crearea condiţiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanţelor”.II. Referitor la dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, statuand ca "Art. 137 din Codul de procedură civilă nu contravine art. 21 din Constituţie şi nici altor dispoziţii constituţionale. Accesul liber la justiţie nu trebuie confundat cu procedurile judecătoreşti stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căreia lt; lt;Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege gt; gt;. În cadrul lt; lt;procedurii de judecată gt; gt; sunt incluse şi rezolvarile excepţiilor invocate în cursul procesului, excepţii care pot fi de procedura sau de fond. Prevederile art. 137 citat reglementează doar ordinea în cadrul judecaţii, iar nu întreaga problematica a excepţiilor, obligând instanţa de judecată să se pronunţe, înainte de a intră în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".De asemenea, nici critica de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, raportată la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, la dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate asigura garanţiile exercitării dreptului la un proces echitabil, prin soluţionarea cauzei de către o instanţa independenta şi impartiala într-un termen rezonabil.Curtea, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că nu exista elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta sa constanta în materie, urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. 137 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.III. Cu privire la dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata ca instanţa de judecată nu a făcut aplicarea acestui text de lege, ci a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate şi, ca atare, soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată nu depinde de aceste prevederi legale criticate.În consecinţa, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţa „de care depinde soluţionarea cauzei”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibila.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „SOFIMAL” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.739/2001 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește