DECIZIE nr. 330 din 3 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed în Dosarul nr. 12.970/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale sau normelor internaţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 12.970/2001, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed din Iordania.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate, reglementand caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond în cadrul procedurii accelerate şi al procedurii pe zona de frontieră, contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, 20, art. 23 alin. (1)-(4), ale art. 49 şi 123, prevederilor art. 6 pct. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 33 din Convenţia privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel se considera ca, "în anumite situaţii expres prevăzute de lege şi care nu pot fi extinse prin analogie, legea poate exclude folosirea unor cai de atac".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia este neîntemeiată. Se arata ca ordonanţa "are la baza respectarea scopurilor şi principiilor enumerate în Carta O.N.U. sau în tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la refugiati".Guvernul, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile legale criticate "nu constituie o noutate în domeniu, ele fiind cuprinse într-o serie de reglementări ale statelor membre ale Uniunii Europene", precum "Rezoluţia Consiliului de Miniştri din 30 noiembrie şi 1 decembrie 1992, care face parte, de altfel, din acquisul comunitar".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001.Aceste texte de lege au următoarea redactare:"Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 102 din 31 august 2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, adoptată în temeiul art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu următoarele modificări:1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea următorul cuprins:lt; lt;(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. gt; gt; […]3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea următorul cuprins:lt; lt;(6) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. gt; gt;"În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 18: "(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 23 alin. (1)-(4): "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. … (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. … (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." … De asemenea, mai sunt invocate următoarele prevederi din reglementări internaţionale:Art. 6 pct. 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora:– Art. 6 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 13: "Orice persoană, ale carei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost incalcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.";– Art. 33 din Convenţia privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951: "Interdicţia de expulzare şi returnare1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţa la un anumit grup social sau opinii politice.2. Beneficiul prezentei dispoziţii nu va putea totuşi fi invocat de către un refugiat faţă de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se găseşte sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o ameninţare pentru comunitatea tarii respective."Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii, a constatat ca sunt constituţionale. Astfel Curtea a constatat ca modificările aduse art. 20 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, prin pct. 1 şi 3 ale articolului unic din Legea nr. 323/2001, nu au nici o legătură cu dreptul la apărare şi nu ingradesc în nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotărârea instanţei de judecată este definitivă şi irevocabilă nu înseamnă ca autorul excepţiei este lipsit de dreptul la apărare. Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 128, împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac pot fi exercitate de partea interesată şi de Ministerul Public, numai în condiţiile legii, legiuitorul putând institui reguli speciale de procedura, în considerarea unor situaţii deosebite (asa cum, de altfel, este situaţia refugiatilor în România). În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 261/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001.Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, care reglementează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Sub acest aspect Curtea constata ca prevederea constituţională menţionată este inaplicabila în cauza, art. 16 alin. (1) având în vedere persoane care au calitatea de cetăţean român.Totodată Curtea observa ca reglementarea drepturilor refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o formă de protecţie este în acord cu prevederile art. 18 alin. (1) din Constituţie, text potrivit căruia "Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi", precum şi cu prevederile din convenţiile şi tratatele la care România este parte.În aceasta lumina nici una dintre criticile de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută.Art. 49 din Constituţie reglementează restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, proporţional cu situaţia care determina aceasta restrangere. Prevederile legale din ordonanţa, criticate ca fiind neconstituţionale, nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru străinii care urmează procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului român.De asemenea, autorul excepţiei critica textele de lege menţionate şi cu referire la prevederile constituţionale cuprinse în art. 123 privind înfăptuirea justiţiei în România.Curtea observa însă ca acestea nu conţin nici o dispoziţie care să contravină principiului infaptuirii justiţiei în numele legii, al independentei judecătorilor şi al supunerii lor numai legii.Referitor la prevederile cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume cele care privesc procesul echitabil şi dreptul persoanei de a se plange unei instanţe, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul excepţiei nu opresc, în realitate, părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneaza într-o societate democratica procesul echitabil.În sfârşit, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt în deplina concordanta şi cu prevederile din Convenţia privind Statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951, referitoare la interdicţia de expulzare şi returnare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Mahmoud Isam Mufid Mohamed în Dosarul nr. 12.970/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește