Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 413 din 12 mai 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14/2005 al Curţii Militare de Apel.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Florin Macariu, având cuvântul, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 14/2005, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Macariu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţiile art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului la o justiţie imparţială, întrucât, reglementând în sarcina procurorului aprecierea şi administrarea probelor, îi atribuie acestuia, deopotrivă, funcţiile de urmărire penală şi instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât şi pe cea de judecător de instrucţie, în condiţiile în care procurorul nu are calitatea de "magistrat" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum s-a relevat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Vasilescu contra României, cauza Bursuc contra României). Aceste dispoziţii legale sunt considerate în contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) şi (3), din care rezultă caracterul Ministerului Public de organ exclusiv de urmărire şi, implicit, interzicerea pentru acesta a funcţiei de instrumentare, toate atribuţiile procurorilor legate de instrumentarea cauzelor penale fiind, în opinia autorului excepţiei, fără suport constituţional. Se mai arată că îndeplinirea de către procuror a unor atribuţii specifice judecătorului de instrucţie este de natură a atrage şi neconstituţionalitatea art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport de prevederile constituţionale invocate, întrucât instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată inclusiv pe baza "lucrărilor şi materialului" realizate de procuror, ca organ de instrumentare.Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 63 alin. 2: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului."– Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată."– Art. 385^14 alin. 1: "Instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 125 alin. (1) privind statutul judecătorilor şi în art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată anterior, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Macariu în Dosarul nr. 14/2005 al Curţii Militare de Apel.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta________