DECIZIE nr. 33 din 31 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Marcel Pacuraru în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galaţi Secţia penală.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul pe fondul cauzei, arata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999 şi prin Decizia nr. 78 din 6 martie 2001, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Se arata ca prevederile art. 40 incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual, fără a fi precizat subiectul infracţiunii. Astfel subiect activ al infracţiunii, în înţelesul art. 40 din Legea nr. 82/1991, poate fi orice persoană, fără ca legea sa prevadă o calitate anume. În concluzie, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevăd nici un fel de privilegii sau discriminări.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierea din 10 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.138/P/2001, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Marcel Pacuraru într-o cauza în care acesta fusese trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în acest articol.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca infracţiunea de fals intelectual, prevăzută la art. 289 din Codul penal, la care textul menţionat face trimitere, se săvârşeşte asupra unui înscris oficial care nu poate emana sau aparţine, asa cum prevede art. 150 alin. 2 din Codul penal, decât unei unităţi publice, în sensul prevederilor art. 145 din Codul penal. Or, o societate comercială, cum este aceea la care autorul excepţiei era administrator, nu poate emite înscrisuri oficiale. De aceea – susţine autorul excepţiei – fapta de care el fusese invinuit nu poate fi numita fals intelectual şi încadrată la art. 40 al Legii nr. 82/1991, ci eventual în art. 290 din Codul penal, privitor la falsul în înscrisuri sub semnatura privată. Textul art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contravine, în opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condiţiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care în mod obişnuit atrag răspunderea în condiţiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind vizibila.Tribunalul Galaţi – Secţia penală, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, o considera intemeiata, insusindu-şi argumentele invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca textul art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, incrimineaza o varianta specifică de fals intelectual, al carei subiect poate fi orice persoană, deoarece legea nu prevede o anume calitate pentru subiectul activ nemijlocit al infracţiunii. Elementele constitutive ale infracţiunii sunt prevăzute la art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, iar pedeapsa este, prin trimitere, cea prevăzută la art. 289 din Codul penal, ceea ce nu este contrar prevederilor Constituţiei. Întrucât dispoziţiile legale criticate nu introduc privilegii sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat, nu se poate retine neconstituţionalitatea prevederilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, deoarece acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, se înscriu în cadrul reglementărilor legislative destinate sa prevină evaziunea fiscală, să asigure disciplina financiar-contabila, înregistrarea în evidentele tuturor regiilor autonome, societăţilor comerciale, instituţiilor şi ale altor persoane juridice, în mod corect, a veniturilor şi cheltuielilor. Se arata ca prevederile art. 40 conţin o reglementare specială prin care se incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual: elementele constitutive sunt prevăzute la art. 40, iar în ceea ce priveşte pedeapsa se face trimitere la dispoziţiile art. 289 din Codul penal privind infracţiunea de fals intelectual. Se fac, de asemenea, trimiteri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, la Decizia nr. 78/2001 şi la Decizia nr. 214/1999.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Dispoziţiile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt următoarele: „Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţa a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţa denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflecta în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.”Textul art. 289 din Codul penal, privitor la infracţiunea de fals intelectual, la care fac trimitere dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, este următorul: „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţa de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece instituie o răspundere în condiţiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care, în mod obişnuit, atrag răspunderea în condiţiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind vizibila. În speta acesta fusese trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, deoarece în calitate de administrator al unei societăţi comerciale a făcut înregistrări inexacte, în sensul prevăzut de textul incriminator.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999, şi prin Decizia nr. 78 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 iunie 2001.Examinând argumentele invocate de fiecare data, Curtea Constituţională a decis ca acestea sunt neintemeiate şi a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În considerentele acestor decizii Curtea a reţinut ca art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu se referă la falsificarea unui înscris oficial şi nu face nici o distincţie între funcţionarii care efectuează cu ştiinţa înregistrări inexacte sau omit cu ştiinţa înregistrări în contabilitate care au drept consecinţa denaturarea elementelor care se reflecta în bilanţul contabil, indiferent dacă documentele emana de la autorităţile publice sau de la agenţi economici privati. De asemenea, s-a reţinut ca nici o norma constituţională nu interzice legiuitorului sa asimileze anumite fapte penale sub aspectele denumirii, gravitatii şi sancţiunii aplicabile.Soluţia adoptată şi considerentele avute în vedere în acele decizii sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Marcel Pacuraru în Dosarul nr. 1.138/P/2001 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește