DECIZIE nr. 33 din 24 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecătoriei Medias.La apelul nominal se constată că lipsesc părţile: Nicolae Mailat, Eugen Mailat, Cornelia Calugar, Vasile Mateoiu şi Ioan Morar.Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata în deciziile nr. 232 din 16 decembrie 1999 şi nr. 7 din 20 ianuarie 2000, solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.419/1999, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Nicolae Mailat.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, în interpretarea în care, în cursul urmăririi penale, nu ar fi necesară asigurarea obligatorie a apărării şi atunci când invinuitii sunt cercetati pentru infracţiuni în care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare, existând deci o vădită contradictie între dispoziţiile alin. 2 şi cele ale alin. 3 ale art. 171 din Codul de procedură penală.De asemenea, se susţine ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală este în neconcordanta cu "art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la apărare prin asistare de către un avocat".Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca "problema asistenţei judiciare obligatorii […] nu poate fi privită ca o excepţie de neconstituţionalitate, ci mai curând, în forma prezentată de autorul excepţiei, ca o propunere de lege ferenda".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "dreptul la apărare consacrat de Constituţie include dreptul la asistenţa juridică, dar nu presupune în mod automat dreptul la asistenţa juridică obligatorie".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate enuntat de autor vizează dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Asistenţa juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza."Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege, în situaţia în care se interpretează ca în cursul urmăririi penale nu ar fi necesară asigurarea obligatorie a apărării, asa cum este prevăzută în alin. 3 al aceluiaşi articol pentru faza de judecată a infracţiunilor pedepsite cu mai mult de 5 ani închisoare, contravine principiului garantarii dreptului la apărare consfintit prin art. 24 din Constituţie, conform căruia: "Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."De asemenea, autorul excepţiei considera ca art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală nu este în concordanta cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede că: "3. Orice acuzat are, în special, dreptul: […]c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer." … Din motivarea excepţiei, asa cum rezultă din încheierea de sesizare şi din concluziile scrise, depuse de autorul excepţiei, Curtea constata însă ca aceasta priveşte alin. 3 al art. 171 din Codul de procedură penală, text care are următoarea redactare: "În cursul judecaţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea."Asa fiind, Curtea Constituţională urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, iar nu a celor cuprinse în alin. 2 al aceluiaşi articol, cum eronat s-a reţinut de către instanţa de judecată.Aceste dispoziţii legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, control care a fost concretizat în numeroase decizii, precum Decizia nr. 121 din 23 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 5 noiembrie 1999, şi Decizia nr. 232 din 16 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000, prin care s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate.În considerentele acestor decizii Curtea a reţinut ca dreptul la apărare, consfintit prin art. 24 din Constituţie, se referă la asistenţa juridică facultativă, iar excepţiile de la aceasta regula pot fi stabilite în mod exclusiv de către legiuitor, conform prevederilor constituţionale cuprinse în art. 58 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii", şi în dispoziţiile art. 125 alin. (3), conform cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Considerentele şi soluţia pronunţată în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Trecând la examinarea dispoziţiilor legale criticate în raport cu art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca acest text consacra, de asemenea, regula asistenţei juridice facultative, potrivit căruia părţile au dreptul la asistenţa juridică. De acest drept persoana indreptatita poate dispune după cum crede de cuviinţă. Exista însă situaţii în care legea impune asistenţa juridică obligatorie a învinuitului sau inculpatului, cum sunt cele prevăzute în art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală. În aceste cazuri apărarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţionează atât în favoarea învinuitului sau inculpatului, cat şi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în text.Prin urmare, art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală nu aduce atingere art. 24 din Constituţie, interpretat şi aplicat în concordanta cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, astfel ca excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 3.419/1999 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2000.PREŞEDINTE,conf. univ. dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește