DECIZIE nr. 33 din 24 februarie 1997*)

referitoare la excepţia de necostitutionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistent–––-Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 357 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.Completul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată, în faţa Judecătoriei Medias, de pârâţii Buda Gheorghe, în Dosarul nr. 2.837/1996, Brindea Mircea, în Dosarul nr. 2.838/1996, Fagarasan Gheorghe, în Dosarul nr. 2.839/1996, Roba Mircea, în Dosarul nr. 2.850/1996, şi Popovici Gavril, în Dosarul nr. 3.144/1996, aflaţi în litigiu cu Societatea Comercială „Duser” – S.A. Dumbraveni, constata următoarele:Judecătoria Medias, prin încheierile nr. 2 din 21 octombrie 1996, 14 octombrie 1996 şi 16 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992, sus-menţionată, excepţia care în toate cauzele are acelaşi conţinut, fiind invocată, în numele părţilor, de acelaşi avocat, şi constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 388 C/1996, nr. 389 C/1996, nr. 390 C/1996, nr. 391 C/1996 şi nr. 392 C/1996.În esenta, pentru susţinerea excepţiei, se arata ca Legea nr. 85/1992 este neconstituţională în măsura „în care se interpretează ca se aplică şi următoarelor situaţii”:– au existat cereri de cumpărare la data apariţiei legii;– o acţiune pentru cumpărarea locuinţelor la care se referă Legea nr. 85/1992 a fost introdusă pe rolul instanţei;– se pronunţase o hotărâre judecătorească.Instanţa, exprimandu-şi opinia, arata ca, în speta, excepţia nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi ridicată, deoarece, pe de o parte, nu se indica prevederile Legii nr. 85/1992 contrare principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, ce constituie temeiul constituţional invocat, iar, pe de altă parte situaţiile arătate în motivarea excepţiei sunt „de competenţa instanţei de fond, care, o dată cu soluţionarea litigiului, va stabili ce lege este aplicabilă în legătură cu preţul de vânzare al apartamentelor proprietate de stat ce se înstrăinează chiriaşilor”.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Guvernului şi celor două Camere ale Parlamentului.În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepţia ca fiind "vadit nefondata", deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat – încălcarea principiului neretroactivitatii legii – ar putea fi discutat numai în legătură cu prevederile art.7 din Legea nr. 85/1992, care, nu are caracter retroactiv, deoarece se referă la indexarea preţului „numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994”. De asemenea, Guvernul arata ca este de competenţa instanţei sa stabilească legea aplicabilă, în ce priveşte preţul, în funcţie de „motivele care au condus la neincheierea contractelor până la modificarea Legii nr. 85/1992„.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicată puncte de vedere.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, actele dosarului, raportul întocmit în cauza, punctul de vedere al Guvernului şi prevederile Legii nr. 85/1992 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate care a fost formulată şi înaintată cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.Deoarece în toate cauzele deduse judecaţii excepţia priveşte aceeaşi lege, a fost invocată în faţa aceleiaşi instanţe, de pârâţi în litigiu cu acelaşi reclamant, şi are acelaşi conţinut, fiind întrunite cerinţele art. 164 din Codul de procedură civilă, pentru o mai buna administrare a justiţiei, urmează ca dosarele să fie conexate.Cu privire la constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile rămase definitive nr. 10/1994, nr. 26/1994, nr. 27/1994, nr. 28/1994, nr. 68/1994, nr. 135/1994, nr. 18/1995 şi nr. 67/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, nr. 143 din 6 iunie 1994, nr. 284 din 6 octombrie 1994, nr. 59 din 3 martie 1995, nr. 115 din 8 iunie 1995 şi nr. 272 din 23 noiembrie 1995, constatând ca acesta, raportat la alte dispoziţii constituţionale decât cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, ca în cazul de faţa, este constituţional.În fond, se constată că, prin excepţia ridicată de această dată, nu s-a precizat care anume prevederi ale Legii nr. 85/1992 sunt neconstituţionale, considerându-se ca întreaga reglementarea a acestei legi este neconstitutionala, fără a se distinge între textele modificate prin Legea nr. 76/1994 şi textele nemodificate, în măsura în care prevederile legii se interpretează ca se aplică în cazul în care exista cereri de cumpărare la data apariţiei legii, sau instanţa a fost sesizată în legătură cu aplicarea Legii nr. 85/1992, ori exista deja o hotărâre judecătorească pronunţată într-o asemenea sesizare.Ţinând seama de natura litigiului, astfel cum rezultă din acţiunile reclamantei privind pretenţii legate de diferenţa de preţ, rezultă ca singurul text care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizat este cel al art. 7, modificat prin Legea nr. 76/1994. Nu este însă de competenţa Curţii sa precizeze conţinutul excepţiei,cat timp o asemenea precizare n-a fost facuta de titularul acesteia, singurul care a invocat-o, cu atât mai mult cu cat în intampinarile pârâţilor recurenti se susţine ca prevederile art. 7 sun constituţionale şi ca numai interpretarea data acestor reglementări de către reclamant ar fi nelegală.Toate aceste ipoteze privind interpretarea Legii nr. 85/1992 au în vedere, exclusiv, aplicarea prevederilor sale. De aceea, asa cum se arata în opinia instanţei şi în punctul de vedere al Guvernului, soluţionarea problemelor respective este de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti. După cum, în mod consecvent, s-a statuat în practica jurisdicţională a Curţii, controlul interpretării judecătoreşti a dispoziţiilor legale, în vederea soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti, nu este de competenţa Curţii Constituţionale. Faptul ca, în unele decizii ale Curţii se precizează ca o anume întreprindere a dispoziţiilor legale supuse controlului este neconstitutionala, constituie altceva. În asemenea cazuri Curtea se pronunţa asupra legitimitatii constituţionale a celor dispoziţii, ceea ce implica şi constatarea caracterului neconstitutional al intelesului lor rezultă dintr-o interpretare impusa de însuşi cuprinsul prevederii controlate. De aceea, în aceasta ipoteza, Curtea nu se substituie instanţei judecătoreşti în interpretarea legii în procesul de aplicare, ci determina numai conţinutul constituţional al prevederii controlate, eliminand acel înţeles ce este contrar Constituţiei. Acest fapt constituie expresia, în cauzele respective, a rolului Curţii Constituţionale de a garanta suprematia Constituţiei asa cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Nici una din ratiunile menţionate nu se regaseste în justificarea excepţiilor invocate. Ipotezele la care se referă autorii excepţiilor privesc aplicarea legii în timp, care este o problemă de interpretare în cazul oricărei legi; iar prin excepţiile respective nu se indica nici o prevedere a Legii nr. 85/1992 care ar infrange principiul constituţional al neretroactivitatii legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 164 din Codul de procedură civilă, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Conexeaza dosarele nr. 392 C/1996, nr. 391 C/1996, nr. 390 C/1996 şi nr. 389 C/1996 la Dosarul nr. 388 C/1996.2. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată, în faţa Judecătorie Medias, de pârâţii Buda Gheorghe, în Dosarul nr. 2.837/1996, Brindea Mircea, în Dosarul nr. 2.838/1996, Fagarasan Gheorghe, în Dosarul nr. 2.839/1996, Roba Mircea, în Dosarul nr. 2.850/1996, şi Popovici Gavril, în Dosarul nr. 3.144/1996.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 24 februarie 1997.PREŞEDINTE,conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește