DECIZIE nr. 329 din 11 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, ci reprezintă o măsura de protecţie care nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.526/P/2002, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet, apelant inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece, "potrivit Legii privind Statutul politistului nr. 360/2002, poliţiştii sunt funcţionari publici civili, situaţie în care rămân aplicabile pentru aceştia, în cadrul infracţiunii de ultraj, doar dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, iar alin. 3 este neconstitutional, aplicarea acestuia fiind posibila, dar până la intrarea în vigoare a Statutului politistului”.Tribunalul Galaţi – Secţia penală apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât scopul urmărit de legiuitor prin introducerea dispoziţiilor legale criticate a fost acela de a crea o protecţie sporită anumitor categorii de persoane cu funcţii care, prin specificul lor, îi pot face mai frecvent subiecte pasive ale infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari. Adoptarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului nu înseamnă ca politistul nu mai poate fi subiect pasiv al infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 3 (devenit ulterior alin. 4) din Codul penal, şi că nu ar mai fi aparat de aceste dispoziţii legale, deoarece specificul activităţii sale a rămas neschimbat.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca politistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite de lege, poziţia sa de subiect pasiv al infracţiunii de ultraj nefiind legată de calitatea de militar.Guvernul considera critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, aceasta vizând aspecte de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. Se arata ca şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, alin. 3 al art. 239 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996 şi devenit alin. 4 în urma modificării Codului penal prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, făcea distincţie între politisti şi alte categorii de persoane, iar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 dispoziţiile legale criticate, în ceea ce îi priveşte pe politisti, nu au fost implicit abrogate, acestea rămânând în continuare aplicabile în cazul săvârşirii infracţiunii de ultraj împotriva politistilor.Avocatul Poporului arata ca prevederile legale referitoare la infracţiunile de ultraj săvârşite împotriva politistului nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea o protecţie sporită anumitor categorii de persoane cu anumite funcţii, care prin specificul lor pot fi mai des subiect pasiv al infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari. Protecţia penală asigurata politistilor, care, potrivit Legii nr. 360/2002, beneficiază de un statut special, reprezintă o garanţie a exercitării atribuţiilor ce le revin şi nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa deriva din însăşi legitimitatea existenţei autorităţii. Tratamentul juridic diferit este justificat tocmai de necesitatea egalităţii în faţa legii, de a nu se crea stări privilegiate sau discriminatorii. În concluzie, se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal, în vigoare la data săvârşirii faptei, devenit ulterior alin. 4, în urma introducerii alin. 2 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, dispoziţii potrivit cărora: „Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.”În cauza autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj cu violenta, prevăzută în art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal (în redactarea din anul 2001), texte care au devenit în prezent alin. 3 şi 4. El critica dispoziţiile alin. 4 (fost 3) pe care le considera ca devenite neconstituţionale după intrarea în vigoare a Legii nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul politistului. Potrivit art. 1 din această lege „Politistul este funcţionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului”. Autorul excepţiei susţine ca, în aceste condiţii, dacă politistilor, funcţionari publici civili, li se aplică normele de protecţie din art. 239 alin. 4 (fost 3), se creează o disfunctionalitate evidenta în sistemul penal sanctionator, deoarece este inadmisibil ca poliţiştii să aibă un tratament juridic diferit de celelalte categorii de persoane numite în funcţii publice. În opinia sa, deşi nu o spune explicit, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie un statut discriminatoriu în favoarea politistilor, în raport cu alţi funcţionari publici.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Curtea retine ca textul de lege criticat reglementează o varianta agravantă a ultrajului comis împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, de vreme ce legiuitorul a instituit aceasta agravantă a ultrajului, constând în sporirea cu 3 ani a maximului special al pedepsei, în cazul săvârşirii infracţiunii faţă de funcţionari însărcinaţi cu apărarea ordinii şi siguranţei publice.Intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului nu schimba natura funcţiei publice şi deci nu face sa dispara necesitatea apărării speciale a persoanei acestuia împotriva faptelor de ultraj.Astfel fiind, rezultă ca dispoziţiile art. 239 alin. 4 (fost 3) din Codul penal reprezintă o măsura de protecţie care nu are însă semnificatia unui privilegiu şi nici a unei discriminări, fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește