DECIZIE nr. 327 din 26 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale art. 69^5 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale art. 69^5 din Legea nr. 92/1992, republicată cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Constantin Roşu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă într-o cauza având ca obiect un litigiu de muncă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 107 alin. (3) sau ale art. 114 din Constituţie, deoarece actul normativ criticat este o ordonanţa de urgenţă, pentru care nu este necesară o lege specială de abilitare, şi nici nu exista interdicţia reglementării în domenii rezervate legii organice. Arata, de asemenea, ca nici celelalte texte criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, astfel ca solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 8.251/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale art. 69^5 din Legea nr. 92/1992, referitoare la magistraţii consultanţi, excepţie ridicată de Constantin Roşu.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 este neconstitutionala în ansamblu pentru ca modifica o lege organică. De asemenea, autorul excepţiei considera ca sunt contrare prevederilor constituţionale toate dispoziţiile modificate sau introduse prin aceasta ordonanţa în Legea nr. 92/1992, referitoare la magistraţii consultanţi, care, în opinia sa, nu ar putea intră în compunerea completelor de judecată pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi care, deşi au statut de funcţionari publici, depun jurământ ca magistraţii.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece Guvernul are abilitarea constituţională pentru a reglementa prin ordonanţe de urgenţă şi în domenii rezervate legii organice. În ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate, considera ca prin ele "nu se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi regulile care guvernează activitatea de judecată". Arata, în acest sens, ca "magistraţii consultanţi sunt asimilaţi corpului magistraţilor numai din anumite ratiuni de ordin practic, rolul acestora în luarea hotărârii rămânând unul consultativ".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece: actul normativ criticat este o ordonanţa de urgenţă în privinta căreia nu exista interdicţia de a reglementa în domenii rezervate legilor organice; urgenta a fost data de existenta unei situaţii excepţionale, pentru ca reglementările legale referitoare la soluţionarea litigiilor de muncă au fost declarate ca fiind neconstituţionale (Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 20 noiembrie 2001), astfel ca se impunea înlocuirea neîntârziată a lor; statutul legal al magistraţilor consultanţi nu este contrar prevederilor art. 123, art. 124 şi ale art. 125 din Constituţie, întrucât ei nu sunt asimilaţi judecătorilor inamovibili şi participa la judecata numai cu vot consultativ, pentru a ajuta la mai buna soluţionare a litigiilor, având în vedere specificul acestora; prevederile art. 1, art. 11 şi ale art. 54 din Constituţie nu au legătură cu dispoziţiile legale criticate.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionale ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în redactarea lor anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, au constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, a constatat neconstituţionalitatea acelor dispoziţii legale, pentru faptul ca ele prevedeau participarea asistentilor judiciari cu vot deliberativ la luarea hotărârilor în cauzele având ca obiect conflicte sau litigii de muncă. Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotărârilor, fără vot deliberativ, nu încalcă nici o dispoziţie constituţională. Textele de lege respective au fost modificate prin ordonanţa de urgenţă criticata, tocmai în sensul considerentelor deciziei Curţii Constituţionale, iar în conţinutul lor actual nu se mai regaseste motivul de neconstituţionalitate reţinut de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. De asemenea, au fost criticate toate dispoziţiile modificate ori nou-introduse, în Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, şi care se referă la magistraţii consultanţi, respectiv art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, 69^2, 69^3 şi 69^5.Autorul excepţiei susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, în ansamblu, încalcă prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie, referitoare la dreptul Guvernului de a emite ordonanţe. Totodată dispoziţiile legale criticate sunt considerate contrare prevederilor constituţionale din următoarele articole:– art. 1 alin. (3) – privind caracterul de stat de drept al României;– art. 11 – privind îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin statului din tratatele internaţionale;– art. 16 – privind egalitatea în drepturi;– art. 51 – privind respectarea Constituţiei şi a legilor;– art. 54 – privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor;– art. 72 alin. (3) – privind reglementarea prin legi organice;– art. 123 – privind înfăptuirea justiţiei;– art. 124 – privind statutul judecătorilor;– art. 125 – privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Conform reglementării constituţionale a delegării legislative, Parlamentul poate abilita Guvernul, printr-o lege specială, "pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă". În asemenea cazuri nu este necesară legea specială de abilitare şi nu exista nici o limitare a domeniilor care urmează a fi reglementate. Actul normativ criticat prin excepţia de neconstituţionalitate este o ordonanţa de urgenţă.Dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 au fost introduse iniţial în Legea nr. 92/1992, republicată, prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999. În art. 17 alin. 1^1 se prevedea: „Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.”Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a admis excepţia şi a constatat ca "dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care se stabileşte ca hotărârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituţionale”. În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut, printre altele, ca „asistenţii judiciari nu pot îndeplini, în activitatea lor la instanţele de judecată, fără ca prin acestea să se încalce prevederile Constituţiei, decât o activitate de asistenţa la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, participând cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului”.Curtea Constituţională a reţinut totodată ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotărârilor, fără vot deliberativ, nu încalcă nici o prevedere constituţională.Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 dispoziţiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la soluţionarea cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, au fost modificate şi completate în sensul celor statuate de Curtea Constituţională. Astfel, art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, în redactarea sa actuala, prevede: „Cauzele privind conflictele de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi.Magistraţii consultanţi participa la deliberări cu vot consultativ. Opiniile separate ale acestora sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre.În cazul în care judecătorii, care intră în compunerea completului, nu ajung la un acord asupra hotărârii, procesul se rejudeca în complet de divergenta, prevederile alin. 5 fiind aplicabile."Asa cum a statuat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, cu referire la asistenţii judiciari, Curtea Constituţională retine ca nici participarea unor magistraţi consultanţi în completele de judecată care soluţionează, în prima instanţa, cauzele privind conflictele de muncă, nu este contrară dispoziţiilor constituţionale. În consecinţa, nu pot fi considerate neconstituţionale nici dispoziţiile art. 69^1, 69^2, 69^3 şi 69^5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, referitoare la condiţiile de numire şi de revocare a magistraţilor consultanţi, precum şi la statutul lor juridic, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20 din 20 februarie 2002.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale art. 69^5 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Constantin Roşu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește