DECIZIE nr. 327 din 21 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Ciobanu Filofteia în Dosarul nr. 1.816/2004 al Tribunalului Braşov, de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală şi Locativă Olteniţa în Dosarul nr. 3.251/2004 al Judecătoriei Olteniţa şi de Societatea Comercială „Blind Română Construcţii Blindaje Export-Import” – S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 477/2004 al Judecătoriei Târgovişte.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, la cererea autorului excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005, Ciobanu Filofteia, ţinând seama de prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 21 iunie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.816/2004, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de către Ciobanu Filofteia cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 28 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.251/2004, Judecătoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală şi Locativă Olteniţa.Prin Încheierea din 25 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 477/2004, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Blind Română Construcţii Blindaje Export-Import" – S.R.L. din Târgovişte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005 consideră că acestea încalcă prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 47 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 9 şi art. 11 paragraful 1 şi paragraful 2 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ale părţii I pct. 1, 13, 24 şi 30 din Carta socială europeană revizuită, ale art. 12, art. 13 paragraful 1 şi art. 24 din aceeaşi cartă şi ale art. 25 alin. 1 şi art. 28 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece prevăd obligativitatea depunerii unei cauţiuni pentru suspendarea executării silite, în condiţiile în care persoana care face cererea de suspendare este "o victimă pe care Statul a redus-o la zero lei/lună, prin suprimarea ilegală a exerciţiului profesiei" şi care nu are nici un venit.Autorul excepţiei din Dosarul nr. 298D/2005 consideră că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece nu precizează motivele pentru care instanţa de judecată poate dispune măsura suspendării. În aceste condiţii, "art. 44 şi 135 din Constituţie sunt golite de conţinut, […], în sensul că proprietarul – în speţă, creditorul – nu se poate bucura de prerogativele proprietăţii din cauza conduitei debitorului […]" care uzează de dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru suspendarea executării.Cu privire la art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, autorul excepţiei din Dosarul nr. 42D/2005 susţine că aceste texte contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 alin. (1) privitor la nivelul de trai şi art. 135 privitor la economia României. În acest sens arată că a încheiat un acord de împrumut subsidiar şi de garanţie cu Ministerul Finanţelor Publice, pe care însă nu l-a putut respecta în ceea ce priveşte rambursarea sumelor împrumutate. Ca urmare, la cererea Ministerului Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Olteniţa a declanşat procedura executării silite şi a obţinut poprirea sumelor aflate în conturile sale. Deoarece obiectul de activitate al autorului excepţiei îl constituie „producţia şi distribuţia apei calde, furnizarea energiei termice, captarea, tratarea şi distribuţia apei, salubritatea oraşului Olteniţa”, consideră că, prin efectul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi al Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004, „regia ar fi lipsită de o sumă importantă care este necesară achiziţionării combustibilului”, ceea ce ar duce atât la „lezarea drepturilor regiei, cât şi ale beneficiarilor de servicii pe care aceasta le furnizează”.Tribunalul Braşov apreciază că excepţia de neconstitu-ţionalitate nu este întemeiată, Curtea Constituţională pronunţându-se deja în mai multe rânduri şi respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. În speţă, "prin prevederile Codului de procedură civilă nu se încalcă nici Legea fundamentală, nici convenţiile internaţionale la care România este parte. […] De altfel, art. 406 din Codul de procedură civilă prevede expres bunurile care nu pot fi urmărite, asigurând în acest fel o protecţie specială a debitorului".Judecătoria Olteniţa apreciază, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât "prin stabilirea unei cauţiuni pentru cererile de suspendare a executării silite […] nu se urmăreşte producerea unui prejudiciu contestatorului ci asigurarea" că nu se va tergiversa executarea silită.Judecătoria Târgovişte consideră, la rândul său, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât posibilitatea suspendării executării silite apără însuşi dreptul de proprietate în cazul în care executarea silită a fost pornită sau se face cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Astfel, condiţionată de plată unei cauţiuni care să acopere prejudiciile suferite de cealaltă parte în cazul în care contestaţia la executare nu este întemeiată, cererea de suspendare a executării silite nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Totodată, apreciază că accesul la justiţie este pe deplin respectat de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulării unui recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciază că acesta este exagerat.Împrejurarea că, prin obligarea la plata cauţiunii a regiilor autonome de gospodărire locativă, acestea ar fi lipsite de o sumă importantă care este necesară achiziţionării combustibilului, ceea ce ar duce atât la lezarea drepturilor regiei, cât şi ale beneficiarilor de servicii pe care aceasta le furnizează în susţinerea acesteia, "ţine mai mult de modalitatea de stabilire a cuantumului cauţiunii de către instanţă, deci de aplicarea practică a textului criticat în funcţie de circumstanţele speţei şi mai puţin de pretinsa neconcordanţă a acestuia cu prevederile constituţionale invocate".Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004, „întreaga argumentaţie a autorului excepţiei subliniază imposibilitatea desfăşurării activităţii debitoarei în situaţia în care executarea silită continuă, ceea ce evident nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate, ci una legată de efectele aplicării în practică a procedurii executării silite”.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale întrucât „instituirea prin textele de lege criticate a unor obligaţii financiare ale Ministerului Finanţelor Publice faţă de Banca Naţională a României, rezultate din neefectuarea decontării în lei a plăţilor făcute de Banca Naţională a României, asigură tocmai protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”, iar „faptul că, până la soluţionarea contestaţiei la executare” instanţa competentă poate suspenda executarea obligând contestatorul la plata unei cauţiuni „nu contravine sub nici un aspect principiilor consacrate prin art. 135 din Constituţie”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, modificat prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, precum şi dispoziţiile art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 116/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004.Textele criticate au următorul conţinut:– Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";– Art. VII alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004: „(1) Obligaţiile financiare ale Ministerului Finanţelor Publice faţă de Banca Naţională a României, rezultate din neefectuarea decontării în lei a plăţilor făcute de Banca Naţională a României în contul serviciului datoriei publice externe pentru anii 2002-2003 aferente împrumuturilor externe contractate de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă, au ca sursă de plată şi se achită de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe, constituit în baza Legii datoriei publice nr. 81/1999.(2) Sumele alocate din fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe vor fi regularizate cu bugetul de stat. … (3) Ministerul Finanţelor Publice va acţiona în vederea recuperării integrale a sumelor prevăzute la alin. (1) de la beneficiarii împrumuturilor externe, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României în vigoare la data plăţii la extern, conform prevederilor din acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie încheiate cu aceştia. … (4) Sumele recuperate de Ministerul Finanţelor Publice în condiţiile alin. (3) se virează la fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe, în vederea reîntregirii acestuia […]". … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, 44, 47 şi 135, care au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."; … – Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; … g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene." … De asemenea, autorul excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005 a invocat şi încălcarea următoarelor prevederi din acte internaţionale la care România este parte:– Art. 9 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974: „Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială, inclusiv asigurări sociale.”;– Art. 11 din acelaşi pact: "1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, inclusiv hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă suficiente, precum şi la o îmbunătăţire continuă a condiţiilor sale de existenţă. Statele părţi vor lua măsuri potrivite pentru a asigură realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanţa esenţială a unei cooperări internaţionale liber consimţite.2. Statele părţi la prezentul Pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi protejată de foame, vor adopta, fiecare în parte şi prin cooperare internaţională, măsurile necesare, inclusiv programe concrete.";– Dispoziţii din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, şi anume:● Partea I, pct. 1: "Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă.";● Partea I, pct. 13: "Orice persoană lipsită de resurse suficiente are dreptul la asistenţă socială şi medicală.";● Partea I, pct. 24: "Toţi lucrătorii au dreptul la protecţie în caz de concediere.";● Partea I, pct. 30: "Orice persoană are dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii sociale.";● Art. 12 "Dreptul la securitate socială: "În vederea exercitării efective a dreptului la securitate socială, părţile se angajează:1. să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială;2. să menţină regimul de securitate socială la un nivel satisfăcător, cel puţin egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială;3. să depună eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socială la un nivel mai ridicat;4. să ia măsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale corespunzătoare sau prin alte mijloace şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, pentru a asigura:a) egalitatea de tratament între cetăţenii fiecărei părţi şi cetăţenii celorlalte părţi în ceea ce priveşte drepturile de securitate socială, inclusiv păstrarea avantajelor acordate de legislaţiile de securitate socială, indiferent de deplasările pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile părţilor; … b) acordarea, menţinerea şi restabilirea drepturilor de securitate socială prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, îndeplinite conform legislaţiei fiecăreia dintre părţi."; … ● Art. 13 "Dreptul la asistenţă socială şi medicală" paragraful 1: "În vederea exercitării efective a dreptului la asistenţă socială şi medicală, părţile se angajează:1. să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în special prin prestaţii rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poată beneficia de o asistenţă corespunzătoare şi, în caz de boală, de îngrijirile impuse de starea sa […];● Art. 24 "Dreptul la protecţie în caz de concediere": "În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la protecţie în caz de concediere, părţile se angajează să recunoască:a) dreptul lucrătorilor de a nu fi concediaţi fără un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului; … b) dreptul lucrătorilor concediaţi fără motiv întemeiat la o indemnizaţie adecvată sau la o altă reparaţie corespunzătoare. … În acest scop, părţile se angajează să asigure ca un lucrător care consideră că a făcut obiectul unei măsuri de concediere fără un motiv întemeiat să aibă drept de apel împotriva acestei măsuri în faţa unui organ imparţial.";– Art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa. […] ";– Art 28 din aceeaşi declaraţie: "Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că dispoziţiile acestuia au mai făcut, în numeroase rânduri, obiectul controlului de constituţionalitate, de fiecare dată Curtea constatând că acestea sunt constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, şi Decizia nr. 404 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004).În aceste decizii Curtea a constatat că "art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat, în cadrul contestaţiei la executare". Textul de lege criticat constituie o normă de procedură, iar potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces.Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţă şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Z. şi alţii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, că accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus "unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi […]".Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.II. Cu privire la art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, Curtea reţine că, în speţă, autorul excepţiei a contractat un împrumut fără a-şi respecta obligaţia de rambursare a acestuia şi a determinat începerea procedurii executării silite, prin poprirea sumelor aflate în conturile sale bancare. Împrejurarea că autorul excepţiei este un prestator de servicii publice de gospodărire comunală şi că executarea silită va afecta buna desfăşurare a activităţilor acestuia nu constituie o cauză de neconstituţionalitate a reglementărilor legale criticate. Este evident faptul că perturbarea activităţii de prestare a serviciilor publice comunale nu este rezultatul vreunei contradicţii între Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 şi Legea fundamentală, ci consecinţa directă a conduitei debitorului rău-platnic.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Ciobanu Filofteia în Dosarul nr. 1.816/2004 al Tribunalului Braşov, de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală şi Locativă Olteniţa în Dosarul nr. 3.251/2004 al Judecătoriei Olteniţa şi de Societatea Comercială „Blind Română Construcţii Blindaje Export-Import” – S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 477/2004 al Judecătoriei Târgovişte.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește