DECIZIE nr. 327 din 18 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 263 şi art. 275-278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Alexandru Pop în Dosarul nr. 2.876/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.876/2005, Tribunalul Sălaj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 263 şi art. 275-278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Alexandru Pop în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, întrucât, în situaţia în care urmărirea penală se efectuează faţă de mai mulţi inculpaţi, iar prin acelaşi rechizitoriu se dispune trimiterea în judecată numai pentru o parte dintre ei, iar pentru alţii nu, partea interesată este lipsită de posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de judecată aceasta din urmă soluţie a procurorului. Se mai arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, rechizitoriul nu este inclus în sfera actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiţie, aşa încât împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă prin acest act cel interesat nu poate să se adreseze cu plângere instanţei judecătoreşti.Tribunalul Sălaj – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc accesul la justiţie, întrucât împotriva soluţiilor procurorului se poate face plângere la instanţa judecătorească, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală nu poate fi reţinută, întrucât stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală este realizată de legiuitor în exercitarea competenţelor sale constituţionale, nefiind de natură să încalce liberul acces la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Apreciază că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci asigură realizarea acestui drept în conformitate cu art. 21 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262, 263 şi art. 275-278^1 din Codul de procedură penală. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în realitate, acesta critică numai prevederile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, fiind nemulţumit de faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul acestui text legal nu este inclus şi rechizitoriul.Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 care consacră accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de aceleaşi critici şi cu aceeaşi motivare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004. În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, nu îngrădesc liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv cu prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este inclus şi rechizitoriul nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie, câtă vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, chiar actul de sesizare a instanţei de judecată, singura autoritate prin care se realizează justiţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată de Curte prin decizia menţionată, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de David Alexandru Pop în Dosarul nr. 2.876/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește