DECIZIE nr. 327 din 10 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecătoriei Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.952/233/2009, Judecătoria Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Boeru cu prilejul soluţionării unei contestaţii împotriva popririi înfiinţate asupra pensiei sale pentru plata contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. În acest sens, arată că, realizând mai multe tipuri de venituri, plăteşte de mai multe ori contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate. Or, o asemenea reglementare nu este justificată, întrucât nu beneficiază de o contraprestaţie sporită.Judecătoria Galaţi – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate este asimilată din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice este consacrată de art. 56 din Constituţie. Totodată, dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, care a apreciat că este just ca cei care obţin venituri mai mari să aibă o contribuţie corespunzătoare la constituirea fondului naţional de asigurări de sănătate, principiul solidarităţii prevalând în acest caz.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: […] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;”.Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 56 din Constituţie privind contribuţiile financiare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 reglementează tipurile de venit asupra cărora se datorează contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate. O persoană care realizează mai multe tipuri de venit asupra cărora se datorează contribuţia la asigurările sociale de sănătate este obligată, potrivit acestor dispoziţii de lege, să contribuie pentru toate aceste tipuri de venituri. În acest sens, legea nu distinge între diferitele surse de venit, aşa cum nu distinge nici în funcţie de mărimea veniturilor realizate, pentru toate acestea prevăzându-se o cotă unică de 6,5% din venitul realizat. Astfel, indiferent de cuantumul contribuţiei, pachetul de servicii medicale care este oferit unui asigurat în sistemul public de sănătate este identic.O asemenea reglementare este expresia principiului solidarităţii sistemului asigurărilor sociale de sănătate, principiu consacrat în art. 208 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.În acelaşi timp, dispoziţiile art. 56 din Constituţie nu interzic impunerea unor obligaţii fiscale de acelaşi tip dacă sunt avute în vedere surse diferite de venit. Din contră, se prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecătoriei Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește