DECIZIE nr. 326 din 23 martie 2010

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 3 iunie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 1535 17/11/2009
ActulREFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000
ActulREFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 193 06/11/2000 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948
ActulREFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Unicredit Ţiriac Bank – S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Daniela Zaroschi. Lipseşte Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 8.096D/2010.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Daniela Zaroschi şi consilierul juridic Violeta Antohi pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate în cele două dosare, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 8.096D/2009 la Dosarul nr. 7.914D/2009, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, susţinând aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 octombrie 2009 şi din 15 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.156/212/2009 şi nr. 21.473/299/2008, Judecătoria Constanţa – Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Unicredit Ţiriac Bank – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 20 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, deoarece instanţa de judecată, care este instituţie a puterii judecătoreşti, este abilitată să completeze şi să finalizeze actul de constatare a contravenţiei întocmit de un organ al puterii executive, având în acelaşi timp competenţa de a controla temeinicia şi legalitatea propriei decizii în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii.Judecătoria Constanţa – Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră excepţia întemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, text de lege care are următorul conţinut: „(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit."Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele naţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru motive de neconstituţionalitate similare.Astfel, prin Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 193/2000, consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă şi a sesiza organele competente să controleze respectarea dispoziţiilor legii, şi anume reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice. În acest din urmă caz, organele competente efectuează verificări şi întocmesc un proces-verbal prin care se consemnează faptele constatate, precum şi articolele din lege încălcate de comerciant, proces-verbal pe care îl transmit, potrivit dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.Aşa fiind, în ambele situaţii, fie că este sesizată direct de către consumator, fie că este sesizată prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract.Curtea a reţinut că, în prima ipoteză, răspunderea comerciantului are natură civilă, întemeiată pe dispoziţiile Codului civil, în vreme ce, în cea de-a doua ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 13 coroborate cu cele ale art. 16 din Legea nr. 193/2000, răspunderea are natură contravenţională, fapta fiind sancţionată cu amendă contravenţională. Însă împrejurarea că actul de sesizare al instanţei, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de către aceasta, este diferit în funcţie de calea aleasă de persoana care are calitatea de consumator nu impietează cu nimic asupra dreptului la apărare al comerciantului. În faţa instanţei de judecată, părţile au în egală măsură posibilitatea de a-şi exercită garanţiile prevăzute de legea procesual civilă, formulând apărările pe care le consideră pertinente şi utile cauzei.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea a constatat că, aplicând sancţiunea contravenţională, în urma verificării procesului-verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa de fapt confirmă existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe această cale, răspunderea contravenientului. Existenţa acestei proceduri de sancţionare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu impietează asupra principiului separaţiei puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicării acestui principiu constituţional, în accepţiunea sa plenară, care include echilibrul şi controlul reciproc al puterilor în stat.Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Unicredit Ţiriac Bank – S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă şi în Dosarul nr. 21.473/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x