DECIZIE nr. 325 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal răspunde partea Vasile Hodiş, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.321/4/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Horia-Andrei Ursu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentinţe penale prin care plângerea sa împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca tardiv introdusă în baza art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003.În motivarea excepţiei autorul acesteia arată că art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 este retroactiv, întrucât reglementează situaţii şi acte juridice de procedură emise înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru care nu exista un termen-limită de exercitare a căii de atac. Se consideră că textul legal criticat încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât impune un regim juridic discriminatoriu în raport cu data introducerii plângerii şi nu prevede curgerea termenului de un an de la data comunicării actului care este susceptibil a fi atacat în justiţie. Totodată, autorul excepţiei apreciază că textul de lege impune exercitarea unui drept procedural fără a cunoaşte motivarea actului contestat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată, în esenţă, că stabilirea unui termen pentru introducerea unei acţiuni în justiţie nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie, în condiţiile în care termenul menţionat a fost comunicat în timp util subiectelor de drept interesate.În susţinerea acestei opinii este invocată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine că dispoziţiile legale criticate se aplică numai pentru viitor şi nu sunt discriminatorii, având în vedere că se aplică actelor procurorului date înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, este invocată, în susţinerea acestui punct de vedere, Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 20 ianuarie 2005.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat nu cuprinde nicio prevedere cu caracter retroactiv, nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nu îngrădeşte accesul liber la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul cuprins:"5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale".Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, şi art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, nr. 72 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, şi nr. 288 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sub aspectele criticate de autorul excepţiei.Prin Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, statuând că instanţele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin această lege ar presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivităţii legii. În ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5, se constată că acestea nu cuprind referiri la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, în concordanţă cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit că textul criticat nu încalcă art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a adopta reguli de procedură, asemenea textului legal criticat. Totodată, Curtea reţine că momentul de la care curge termenul de contestare a actelor procurorului date înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 este diferit, însă aplicarea acestui tratament juridic diferenţiat este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de asigurarea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între diversele categorii de persoane în funcţie de data intrării în vigoare a unei norme procedurale.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că textul legal criticat este în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3), astfel încât nu se poate reţine nici înfrângerea principiului supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în sensul că termenul prevăzut de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 ar trebui să curgă de la data comunicării actului, şi nu de la 1 ianuarie 2004, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este competentă să modifice textul de lege în sensul sugerat de autorul excepţiei, întrucât, în caz contrar, s-ar transforma în legislator pozitiv, încălcând, astfel, prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește