DECIZIE nr. 325 din 27 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.411/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 12.411/2000, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda financiară Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 din Constituţie, considerând ca obligaţia de repatriere a valutei într-un anumit termen reprezintă un amestec al statului în treburile interne ale agenţilor economici. Se considera ca agenţii economici care nu au repatriat valuta în termen din cauza partenerului extern sunt sancţionaţi fără a avea vreo vina.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (2).Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând ca printr-o bogata jurisprudenta Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în sensul constituţionalităţii textului criticat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuand prin mai multe decizii ca acest text nu contravine Constituţiei.Astfel, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepţia, Curtea Constituţională a reţinut în esenta ca, în condiţiile legii, inviolabilitatea proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată.De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispoziţiile criticate nu instituie "o confiscare mascată", ci acestea constituie în realitate măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, cu obligaţia pentru aceştia de a repatria valuta, precum şi sancţionarea nerespectării acestei obligaţii. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (şi anume, Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contravenţionale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanţa criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, astfel încât nu se poate retine încălcarea art. 41 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate şi art. 135 din Constituţie, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituţională a statuat ca obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituţie. Aceasta deoarece garantarea constituţională a proprietăţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietăţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare în vederea achitării obligaţiilor externe de plată ale economiei.Atât soluţiile, cat şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Cu privire la lipsa culpei societăţii comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul excepţiei, Curtea constata ca aceasta nu este o problemă de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenţa exclusiva a instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.411/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește