DECIZIE nr. 324 din 29 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 232D/2011, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 520D/2011 şi de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului nr. 521D/2011, respectiv a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 306D/2011, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 417D/2011 şi de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 482D/2011, dosare conexate prin Încheierea din 15 martie 2012.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 martie 2012, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, pentru a permite autorului excepţiei Emil Moise să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pe 22 martie 2012, dată la care nu a fost posibilă constituirea completului de judecată potrivit prevederilor art. 58 alin (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, conform cărora la deliberare vor fi prezenţi judecătorii care au participat la dezbateri, pronunţarea fiind amânată pentru data de 29 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.713/200/2010, Tribunalul Buzău – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Emil Moise cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.618/243/2010, Tribunalul Hunedoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ionel-Adrian Resiga cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 40.659/301/2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin Decizia penală nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.309/288/2010, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Vasile Râpea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.097/42/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Ion Gh. Mihai cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.Prin Încheierea din 6 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.320/101/2010, Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată de Flavian Florea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă principiile privind separaţia şi echilibrul puterilor, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, dreptul de proprietate privată şi prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, întrucât soluţia pronunţată de judecător, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac.Tribunalul Buzău – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Tribunalul Hunedoara – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac şi instanţele judecătoreşti prevăzute de Constituţie. De asemenea, apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile europene referitoare la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât faţă de petent nu s-a pronunţat o soluţie de condamnare care să necesite analiza unei instanţe de control judiciar, iar soluţia administrativă dispusă printr-un act al procurorului a fost supusă controlului unei instanţe care îndeplineşte criteriile dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la recurs în materie penală, arată că acestea se referă în mod expres la procesul penal finalizat prin condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni, iar nu la examinarea unei plângeri împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, aşa cum este cazul în speţă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, sunt constituţionale, întrucât nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la deciziile Curţii Constituţionale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 şi nr. 1.456/2011.Guvernul, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 520D/2011 şi nr. 521D/2011, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 202/2010 , este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele care au fundamentat deciziile Curţii Constituţionale nr. 13/2006 şi nr. 242/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit unora dintre actele de sesizare, şi anume Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău – Secţia penală, Încheierea din 6 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţii care au modificat art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor din urmă prevederi de lege, cu care, de altfel, a şi fost sesizată prin Decizia penală nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală, prin Decizia penală nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au următorul cuprins: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi respectarea Constituţiei , a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, respectiv a prevederilor art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală , statuând că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie.Cu acelaşi prilej, având în vedere soluţiile pronunţate de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere înjudecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile de lege atacate, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în speţă.De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de faţă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 148 alin (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi nici prevederile art. 17 referitoare la dreptul de proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală , excepţie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzău – Secţia penală, de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală, de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește