DECIZIE nr. 324 din 23 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 11.381/303/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că partea Societatea Comercială "Enel Distribuţie Muntenia" – S.A. a transmis la dosar note scrise prin care solicită şi argumentează respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 corespund exigenţelor art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 1.395/2009 sau Decizia nr. 2/2004. Faţă de această jurisprudenţă, însă, în cauza de faţă este învederat un element nou, şi anume încălcarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate prevăd regula potrivit căreia vor primi indemnizaţii sau despăgubiri numai acei titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, ceea ce exclude de la dreptul la despăgubiri proprietarii afectaţi de aceleaşi capacităţi energetice, deja realizate, şi care vor continua să determine aceleaşi servituţi. Pentru a fi acceptabilă, diferenţa pe care textul de lege criticat o creează în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept ar trebui să se justifice sub aspectul criteriului obiectiv şi rezonabil. Dacă prima cerinţă este îndeplinită, în sensul că diferenţa se justifică obiectiv prin momentul realizării capacităţii energetice, a doua condiţie, cea a rezonabilităţii, nu este respectată, deoarece legea asigură despăgubiri doar pentru o parte din titularii dreptului de proprietate afectaţi de servituţi cauzate de capacităţile energetice. Ipoteza neconstituţionalităţii art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 13/2007 faţă de art. 16 din Legea fundamentală nu duce la concluzia încălcării principiului neretroactivităţii, de vreme ce aceleaşi efecte juridice se produc în mod continuu, în egală măsură atât faţă de proprietarii terenurilor afectate de capacităţi energetice deja realizate la momentul intrării în vigoare a legii, cât şi asupra celor realizate după intrarea în vigoare a acesteia. În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, din perspectiva încălcării art. 16 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 11.381/303/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugen Radu într-un dosar privind soluţionarea unui apel formulat într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 13/2007, în interpretarea oferită de instanţa de fond, potrivit căreia pot solicita despăgubiri doar proprietarii terenurilor pe care se vor realiza capacităţi energetice după intrarea în vigoare a legii, operează o vădită discriminare între persoanele juridice cu aceeaşi situaţie juridică, fiind defavorizaţi proprietarii terenurilor afectate, la momentul apariţiei acestei legi, de aceste capacităţi energetice, care nu au dreptul, însă, la aceleaşi despăgubiri, deşi suportă aceleaşi sarcini.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate faţă de prevederile art. 16 şi ale art. 44 din Legea fundamentală.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul cuprins:Art. 16. – Drepturile şi obligaţiile care decurg din autorizaţia de înfiinţare şi din licenţe: "(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5)." … Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 Egalitatea în drepturi şi ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevăd posibilitatea ca, urmare încheierii unor convenţii, proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii, datorită capacităţilor energetice realizate după intrarea în vigoare a legii criticate, să primească indemnizaţii şi despăgubiri. În opinia autorului excepţiei, această reglementare creează discriminări, deoarece titularii proprietăţilor private afectate, de asemenea, de capacităţi energetice, dar realizate anterior intrării în vigoare a acestei legi, nu au dreptul la aceleaşi indemnizaţii şi despăgubiri. Totodată, se susţine şi încălcarea dreptului de proprietate privată.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, prin care a reţinut, în esenţă, că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite de lege, potrivit art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie. Instituirea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice reprezintă o astfel de limitare, justificată de faptul că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic – bun public de interes naţional. Exercitarea drepturilor prevăzute de art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice este determinată de un interes major de ordin general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de pildă Decizia nr. 261 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2010.Cele statuate de Curte cu prilejul pronunţării deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză, astfel că, sub aspectul mai sus învederat, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută.În legătură cu reglementarea dreptului la indemnizaţii şi despăgubiri pentru acei titulari ai proprietăţilor afectate de capacităţile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea constată că aceasta transpune voinţa legiuitorului în materia despăgubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz şi servitute în favoarea utilizării capacităţilor energetice. Totodată, Curtea reţine că cele două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată, şi anume cei pe ale căror terenuri existau deja capacităţi energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze capacităţi energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferenţiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacităţi energetice, în raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul la indemnizaţii şi la despăgubiri. Legea nr. 13/2007 are în vedere capacităţile energetice realizabile după intrarea ei în vigoare şi nu se referă la cele deja realizate la momentul intrării sale în vigoare în condiţii aparte în timp şi într-un alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice li se aplică un tratament diferenţiat.Prin urmare, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, nu sunt încălcate.În plus, Curtea constată că toate elementele prezentate de autorul excepţiei concretizate în obiectul acţiunii introduse la instanţa de judecată reprezintă o situaţie de fapt asupra căreia urmează ca, pe baza probelor administrate, să se pronunţe instanţa de judecată, Curtea Constituţională nefiind competentă să decidă cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. De altfel, pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată afectate de capacităţi energetice, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 11.381/303/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește