DECIZIE nr. 324 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Liliana Poenaru, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât cauza în care excepţia a fost ridicată are ca obiect o cerere pentru plata pensiei de întreţinere, iar prevederile criticate fac referire la "protecţia specială" ce se acordă, la cerere, tânărului, care îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani, aşa încât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Excepţia a fost ridicată de Dragoş Gheorghiu într-o cauză având ca obiect o cerere pentru plata pensiei de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că toate actele normative comunitare în materia întreţinerii se referă la minori, apreciind faptul că, indiferent la ce sistem legislativ s-ar face raportare, acordarea întreţinerii de către părinţi se realizează strict pe perioada minoratului. După ce copilul devine major, întreţinerea lui nu mai reprezintă o obligaţie a părintelui, ci o facultate. Arată că părintele nu mai poate fi obligat să asigure întreţinerea tânărului cât timp acesta desfăşoară o activitate instructivă, deoarece tânărul are capacitate de muncă pentru a-şi câştiga singur existenţa, iar desăvârşirea studiilor nu este obligatorie, rămânând la latitudinea acestuia. Precizează faptul că legiuitorul a încadrat art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 la cap. III „Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi”, acest capitol referindu-se la minori, şi nu la majori.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, de vreme ce este chiar o modalitate prin care legiuitorul a dezvoltat principii constituţionale. Astfel, textul de lege criticat reprezintă una din formele prin care statul a optat să asigure respectarea dreptului la învăţătură, prevăzut de art. 32 din Constituţie, precum şi respectarea dreptului la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 21, 124 şi 148 din Constituţie, iar art. 1 şi 154 nu au incidenţă în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, având următorul conţinut: „La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani”.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privitoare la statul român, art. 21 alin. (3) relative la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană şi ale art. 154 alin. (1) şi (2) relative la conflictul temporal de legi. Totodată, autorul susţine că textul de lege criticat încalcă şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 relativ la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 – dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Critica de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 se face şi prin raportare la art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 51 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, precum şi la art. 86, 93 şi 94 din Codul familiei, la art. 12, 15, 20, 30, 34 şi 35 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.Analizând excepţia, Curtea observă că art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 prevede faptul că protecţia specială se acordă la cererea tânărului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării acestora, fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate se integrează în spiritul dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 şi a celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin (3) şi (5), art. 21 alin. (3), art. 124, 148 şi 154 alin. (1) şi (2), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.Cât priveşte critica art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 prin raportare la art. 6 paragraful 1, art. 8, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că autorul excepţiei se limitează la a enumera textele menţionate, considerate a fi încălcate, fără a preciza, în concret, motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu acestea. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor motive de neconstituţionalitate.Curtea constată, de asemenea, că pretinsa neconstitu ţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 este dedusă, de către autorul excepţiei, atât din raportarea acestora la art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 51 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege şi la art. 86, 93 şi 94 din Codul familiei, la art. 12, 15, 20, 30, 34 şi 35 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Curtea Constituţională, în exercitarea controlului, nu examinează dispoziţiile de lege criticate decât prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, şi nu prin raportare la prevederi sau acte normative din legislaţia internă. Prin urmare, Curtea constată că, sub acest aspect, criticile de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește