DECIZIE nr. 324 din 11 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia CELPI – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.892/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7), precum şi a celor ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arata ca aceste texte constituţionale nu au nici o legătură cu dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 137/2002. În ceea ce priveşte criticile privind încălcarea celorlalte prevederi constituţionale, se apreciază ca acestea sunt neintemeiate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 10.892/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Asociaţia CELPI – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 137/2002 instituie o prezumţie legală de culpa, în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligaţiilor pecuniare asumate, excluzandu-se posibilitatea dovedirii unor situaţii de forta majoră, cum ar fi fluctuatiile financiare sau economice majore care ar putea sta la baza neîndeplinirii acestor obligaţii. Pe de altă parte, prin conferirea calităţii de titluri executorii contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, cumpărătorii nu mai au posibilitatea de a formula apărări de fond în faţa instanţei competente, ci numai, eventual, contestaţie la executare împotriva acestor titluri. În legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 137/2002, autorul excepţiei invoca încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit.a).De asemenea, autorul excepţiei considera ca art. 49 din Legea nr. 137/2002 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că legea se aplică retroactiv şi contractelor aflate în curs de desfăşurare.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. Astfel, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi nici principiului egalităţii, prevăzut de art. 16 din Constituţie. Subliniind importanţa introducerii celeritatii procesului de privatizare, Guvernul considera ca este justificată prevederea care acorda contractelor de privatizare calitatea de titlu executoriu. În acelaşi mod se apreciază, în legătură cu susţinerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 41 din Constituţie, ca, în realitate, se face aplicatia art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. În cazul de faţa, arata Guvernul, "legiuitorul a înţeles sa stabilească regimul juridic al contractului de privatizare, în considerarea interesului general al accelerarii procesului privatizării, în concordanta cu reglementarea cadrului juridic necesar consolidării economiei de piaţa".În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Guvernul arata ca obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil prin valorificarea tuturor factorilor de producţie" nu se realizează oricum, ci luând în considerare obligaţia prevăzută de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară".Referitor la pretinsa retroactivitate a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 137/2002, în punctul de vedere al Guvernului se apreciază că nu se modifica „ope legis” clauzele contractuale, ci se stabilesc modalităţi noi de valorificare a lor, existente în contractele de privatizare aflate în derulare la data apariţiei legii. De altfel, Curtea Constituţională, se arata în continuare, a stabilit ca, atunci când dreptul subiectiv constituit potrivit legii anterioare produce efecte sub imperiul legii posterioare, nu mai suntem în domeniul retroactivitatii legii (de exemplu, Decizia nr. 5/1993).Avocatul Poporului considera ca textul criticat nu încalcă principiul egalităţii, întrucât acesta "nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Pe de altă parte, nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt incalcate, "deoarece pârâtul beneficiază de garanţiile legale ale respectării accesului liber la justiţie […], poate face contestaţie la executare împotriva titlurilor executorii ale contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare".În legătură cu susţinerea ca ar fi incalcate prevederile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 41 din lege sunt constituţionale, "deoarece garantarea dreptului de proprietate implica, potrivit art. 41 alin. (6) din Constituţie, şi respectarea de către proprietar a obligaţiilor ce îi revin în aceasta calitate şi, deci, instituirea titlurilor executorii, în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligaţiilor pecuniare asumate, nu poate fi privită ca neconstitutionala". Pe de altă parte, se arata în punctul de vedere prezentat, "din analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie rezultă ca, prin lege, pot fi stabilite conţinutul şi limitele dreptului de proprietate […]. Esenţial este, ca prin aceste restrictii stabilite de lege, sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate".De asemenea, se considera ca prevederile art. 41 din Legea nr. 137/2002 „nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7) şi în art. 134 din Constituţia României, deoarece nu se instituie o lt; lt;confiscare mascată gt; gt; şi nici nu se încalcă libertatea contractuală, ci se reglementează măsuri de consolidare a activităţii de privatizare, de intarire a disciplinei financiare privind contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, prevăzându-se obligaţia cumparatorilor de a achită obligaţiile pecuniare, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestor obligaţii”. Se conchide astfel ca „dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 137/2002 sunt conforme cu cerinţele economiei de piaţa, în stadiul actual de dezvoltare a societăţii româneşti, precum şi cu regulile pentru asigurarea libertăţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastră”.În legătură cu critica adusă dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 137/2002 privind încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca „procedurile de privatizare şi vânzările de active aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002 vor continua sub incidenţa noii legi cu menţinerea actelor şi etapelor consumate anterior legii vechi”. Se precizează, sub acest aspect, ca „o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 şi ale art. 49 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208 din 18 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, texte care au următorul cuprins:– Art. 41: "(1) Contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicata constituie titluri executorii fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligaţiilor pecuniare asumate. Constituie titluri executorii fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi şi contractele de garanţie reală mobiliară încheiate între instituţia publică implicata şi cumpărător. Pentru declanşarea procedurii de executare silită în baza titlurilor executorii prevăzute mai sus este suficienta depunerea la organele competente – executor judecătoresc, instanţa de executare şi altele asemenea – a unei copii a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni sau a contractului de garanţie reală mobiliară încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicata, purtând menţiunea lt; lt;conform cu originalul gt; gt; şi fără o prealabilă investire cu formula executorie.(2) Notificarea prin care instituţia publică implicata înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului, ca efect al actionarii pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reinregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independenta care tine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. … (3) O dată cu înregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), mandatul administratorilor încetează de drept. Până la data ţinerii adunării generale a acţionarilor instituţia publică implicata numeşte un administrator provizoriu." ; … – Art. 49: "Procedurile de privatizare şi vânzările de active aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua, potrivit prevederilor acesteia, cu recunoaşterea valabilităţii actelor şi etapelor consumate."Critica de neconstituţionalitate se bazează, în esenta, pe susţinerea ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) privind protecţia proprietăţii private, precum şi pe cele ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia, texte care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … ……………………………………………………..(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma." ; … – Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: […] … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Critica autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea investirii, prin lege, a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicata, cu calitatea de "titluri executorii" nu poate fi primită. Dispoziţiile art. 372 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea ca, în afară hotărârilor judecătoreşti, şi alte înscrisuri stabilite de lege sa constituie titluri executorii. În aplicarea acestor dispoziţii procedurale în materie, de exemplu, art. 56 din Legea bancară nr. 58/1998 prevede: „[…] contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii”. În consecinţa, investirea prin lege a contractelor prevăzute de legea în discuţie cu calitatea de titluri executorii nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie privind „statul de drept”, principiu de guvernare caracterizat în esenta sa prin domnia legii.În legătură cu susţinerea privind încălcarea, prin dispoziţiile criticate, a dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, Curtea retine ca împotriva titlurilor executorii persoanele interesate se pot adresa justiţiei în condiţiile Codului de procedura civilă (art. 399 şi următoarele). Mai mult, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac (a se vedea art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă).Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, în cauza, prevederea care conferă contractului încheiat calitatea de titlu executoriu în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligaţiilor pecuniare asumate, precum şi contractelor de garanţie reală mobiliară încheiate între instituţia publică implicata şi cumpărător nu face deosebire între diferitele categorii de cumpărători pentru a se putea susţine existenta unei discriminări.În legătură cu critica potrivit căreia dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 137/2002 ar încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7), precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea constata ca textele constituţionale invocate nu au nici o legătură cu reglementarea criticata. Specific statului de drept este „domnia legii”, or, măsura la care se referă autorul excepţiei a fost luată prin lege şi prin ordonanţa de urgenţă, care, potrivit art. 114 din Constituţie, produce aceleaşi efecte ca şi legea. În ceea ce priveşte textele invocate ale art. 41 din Constituţie, care privesc protecţia proprietăţii, Curtea observa, de asemenea, ca, în realitate, ne aflam în faţa unor raporturi contractuale care prevăd drepturi şi obligaţii reciproce, iar în caz de neexecutare a prestaţiei de către cumpărătorul care a intrat în proprietatea bunurilor vândute în cadrul procesului de privatizare, este firesc ca acesta sa suporte consecinţele neexecutării prestaţiei sale, la care s-a obligat prin contract. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii, este de principiu ca aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu îşi respecta obligaţiile legale sau contractuale nu încalcă normele constituţionale privind protecţia proprietăţii private. Pe de altă parte, în cauza, textul criticat nu prevede exproprierea şi nici confiscarea prevăzute de art. 41 alin. (3) şi (7) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, după cum nu pune nici problema ocrotirii inegale a proprietăţii private, indiferent de titular, asa cum lasă să se înţeleagă autorul excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea nu poate retine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piaţa şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Nici una dintre aceste dispoziţii constituţionale nu are legătură cu situaţia creata prin neexecutarea de către cumpărător a obligaţiilor contractuale asumate, situaţie care, în mod normal, atrage consecinţele prevăzute de lege.În legătură cu critica textului art. 49 din Legea nr. 137/2002, în sensul că acesta ar încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, Curtea constata ca este neîntemeiată. Curtea retine ca textul de lege în cauza constituie o norma tranzitorie care stabileşte aplicabilitatea imediata, pentru viitor, a prevederilor noii legi cu privire la procedurile de privatizare şi la vânzările de active, aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a legii, dar cu precizarea ca se recunoaşte valabilitatea actelor şi a etapelor consumate. Or, tocmai aceasta precizare finala evidenţiază ca legea nu retroactiveaza, întrucât actele şi etapele consumate sub imperiul legii anterioare nu sunt afectate de legea noua.De altfel, este de observat ca aplicarea în timp a legii, în cazul concret, este o problemă asupra căreia trebuie să decidă instanţa de judecată care are de soluţionat litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia CELPI – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.892/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu───────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește