DECIZIE nr. 323 din 9 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Ionescu Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă partea Emil Tafta, personal, lipsa fiind autoarea excepţiei Ioana Ionescu Botezatu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, Emil Tafta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, în acest sens fiind şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, şi anume, deciziile nr. 177/2002 şi nr. 247/2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 309/C/2003, Tribunalul Vrancea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Ionescu Botezatu, recurenta într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, contravenind principiului infaptuirii justiţiei în numele legii, principiului realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti, precum şi caracterului public al şedinţelor de judecată, principii consacrate de prevederile constituţionale ale art. 123, 125 şi 126. Astfel, prin posibilitatea executorului judecătoresc de a actualiza sumele cuprinse în titlul executoriu – hotărâre judecătorească, se ajunge la modificarea sau completarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, care ar trebui să fie rezultatul unei judecati desfăşurate în mod public în faţa unei instanţe judecătoreşti.Tribunalul Vrancea – Secţia civilă opineaza în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi ale art. 371^2 alin. 3 teza întâi este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii au în vedere situaţia în care instanţa, în urma judecaţii, a obligat debitorul la dobânzi şi penalităţi, dar n-a stabilit cuantumul acestora pentru că nu se cunoştea, la data judecaţii, momentul în care se va stinge obligaţia care le generează. Acordarea acestor dobânzi sau penalităţi este la indemana instanţei de judecată, în sarcina executorului judecătoresc fiind doar un calcul aritmetic, eventualele erori putând fi îndreptate pe calea unei contestaţii la executare.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă, instanţa opineaza în sensul că aceasta critica este intemeiata, iar dispoziţiile menţionate sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 125 din Constituţie, referitoare la realizarea justiţiei, precum şi dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie. Criteriul stabilit de aceste dispoziţii pentru actualizarea obligaţiei -, cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei -, este unul confuz, care poate da naştere la aprecieri arbitrare, câtă vreme nu se specifică moneda de referinţa.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii executionale executorul judecătoresc nu soluţionează un litigiu, ci doar stabileşte valoarea actualizată a obligaţiei debitorului, cu respectarea elementelor şi a criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Aceasta actualizare întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care, nefiind un act de procedura, nu este supus principiilor procesuale referitoare la publicitate şi contradictorialitate. Totodată invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, care prin deciziile nr. 177/2002 şi nr. 247/2002 a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât actualizarea valorii debitelor de către executorul judecătoresc nu justifica parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci reprezintă o operaţiune tehnica ce poate fi realizată de către organul de executare. În vechea redactare a textului, pentru actualizarea sumelor trebuia sesizată din nou instanţa de judecată. Conţinutul actual al dispoziţiilor criticate a fost stabilit prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2000, cu scopul de a simplifica desfăşurarea procesului civil în faza executării silite şi de a asigura o mai mare celeritate. Având în vedere acestea, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justiţiei, ci reprezintă o aplicare a alin. (3) al art. 125 din Constituţie, conform căruia procedura de judecată este stabilită de lege.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate reglementează o procedură executionala data în mod firesc în sarcina organului de executare. Operaţiunea de actualizare a sumelor este un act juridic administrativ care nu presupune o activitate de judecată cu respectarea principiilor publicităţii şi contradictorialităţii, asa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, de exemplu, prin deciziile nr. 177/2002, nr. 247/2002 şi nr. 79/2003.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 123 şi 126 din Constituţie, apreciază ca acestea nu au relevanta în cauza de faţa.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12, şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, dispoziţii introduse prin art. I pct. 31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), care au următorul conţinut:– Art. 371^2 alin. 2 şi 3: "În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 125 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare."; … – Art. 126: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina executorilor judecătoreşti. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor stabilite în bani, în raport cu elementele şi criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata. Astfel, operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ împotriva căruia persoana care se considera vătămată în drepturile sale are deschisă calea contestaţiei la executare, reglementată prin dispoziţiile art. 399-404 din Codul de procedură civilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 125 din Constituţie, referitoare la înfăptuirea justiţiei numai prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, întrucât actualizarea valorii obligaţiei de plată nu constituie un act de judecată, ci o operaţiune tehnico-administrativă compatibila cu natura organului care o efectuează, şi anume executorul judecătoresc. Nu se poate retine, asadar, astfel cum susţine autoarea excepţiei, ca o activitate de judecată a fost transferata în competenţa unui organ administrativ şi nici ca prin dispoziţiile legale criticate se încalcă principiul publicităţii şedinţelor de judecată, consacrat de prevederile art. 126 din Constituţie.În acelaşi sens Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Ionescu Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește